Legea de protectie a animalelor

http://www.cutu-cutu.ro/sites/default/files/Legea%20205.pdf

L E G EA 9/2008, LEGEA PENTRU
PROTECTIA ANIMALELOR
rezultata in urma modificarii si completarii
Legii nr. 205/2004 privind protectia animalelor
- promulgata prin Decret 10/10.01.2008

ARTICOL UNIC - Legea nr. 205/2004 privind protectia animalelor, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 531 din 14 iunie 2004, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1.
(1) Prezenta lege reglementeaza masurile necesare pentru asigurarea condiitilor de viata si bunastare ale animalelor cu sau fara detinator.
(2) Gestionarea populatiei canine fara stapan de pe teritoriul Romaniei se reglementeaza prin lege speciala.

Art. 2. În sensul prezentei legi, prin detinator de animale se intelege proprietarul, persoana care detine cu orice titlu valabil, precum si orice persoana fizica sau juridica in ingrijirea careia se afla animalul.

Art. 3. Detinatorii de animale au obligatia de a asigura aplicarea normelor sanitare veterinare si de zooigiena privind adapostirea, hranirea, ingrijirea, reproductia, exploatarea, protectia si bunastarea animalelor.

Art. 4. Detinatorii de animale au obligatia de a avea un comportament lipsit de brutalitate fata de acestea, de a asigura conditiile elementare necesare scopului pentru care sunt crescute, de a nu le abandona si/sau izgoni.

Art. 5.
(1) Detinatorii de animale au obligatia de a asigura acestora, in functie de nevoile etologice, specie, rasa, sex, varsta si categorie de productie, urmatoarele:
a) un adapost corespunzator
b) hrana si apa suficiente
c) posibilitatea de miscare suficienta
d) ingrijire şi atentie
e) asistenta medicala

(2) Detinatorilor de animale le este interzis sa aplice rele tratamente si cruzimi.

Art. 6.

(1) În sensul prezentei legi, prin rau tratament se intelege comportamentul brutal, abuzul in utilizarea animalelor, supunerea animalelor la eforturi inutile, precum si neasigurarea conditiilor prevazute la art. 5 alin. (1).

(2) In sensul prezentei legi, prin cruzime fata de animale se intelege:
a) omorarea animalelor, cu intentie
b) practicarea tirului pe animale domestice sau captive
c) organizarea de lupte intre animale sau cu animale
d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea
e) folosirea de animale pentru expozitii, spectacole, publicitate, realizare de filme si in scopuri asemanatoare, daca aceste activitati le provoaca acestora suferinte fizice si psihice, afectiuni sau raniri
f) abandonarea si/sau alungarea unui animal a carui existenta depinde de ingrijirea omului
g) administrarea de substante destinate stimulării capacitatilor fizice ale animalelor în timpul competitiilor sportive, sub forma dopajului ;
h) maltratarea şi schingiuirea animalelor ;
i) intervenţiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal sau altor scopuri necurative, cum ar fi codomia, cuparea urechilor, secţionarea corzilor vocale, ablaţia ghearelor, coltilotul ciocului şi dinţilor;
j) provocarea de suferinţe fizice şi psihice prin orice mijloace ;
k) despărţirea puilor de mamă până la vârsta de minimum opt săptămâni de viaţă;
l) capturarea animalelor prin alte metode decât cele prevăzute de lege;
m) folosirea armelor cu tranchilizant, în alte situaţii decât pentru imobilizarea animalelor.

Art.6¹ Abandonul constă în lăsarea unui animal aflat în proprietatea şi îngrijirea omului, pe domeniul public, fără hrană, adăpost şi tratament medical.

Art. 7. Animalele folosite în scopuri ştiinţifice sunt supuse unor reguli de protecţie specifice, fără a li se provoca suferinţe inutile.

Art.7¹ Este interzisă eutanasierea câinilor, a pisicilor şi a altor animale, cu excepţia animalelor cu boli incurabile, constatate de medicul veterinar.

Art. 8.
(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor*) reprezintă autoritatea naţională în domeniul protecţiei animalelor.
(2) Condiţiile de deţinere, adăpostire şi întreţinere a animalelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

CAPITOLUL II
Condiţii privind deţinerea animalelor

Art. 9.
(1) Deţinătorii de animale pot deţine animale sălbatice, potrivit legii, numai dacă sunt autorizaţi de direcţia veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti.
(2) Condiţiile privind deţinerea animalelor sălbatice se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, la propunerea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
(3) Deţinătorii de animale pot deţine animale sălbatice, pe o perioadă determinată de timp, în vederea îngrijirii şi recuperării fizice, pentru animalele aflate în impas de supravieţuire, cu acordul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Art. 10.
(1) Deţinătorii de animale au obligaţia de a îngriji şi trata în mod corespunzător un animal bolnav sau rănit.
(2) Autoritatea sanitară veterinară poate dispune tăierea sau uciderea, după caz, a unui animal bolnav ori rănit, pentru a-l scuti de suferinţe fizice şi psihice inutile, în condiţii stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale.

Art. 11.
Deţinătorii de animale care selecţionează un animal pentru reproducţie au obligaţia de a respecta caracteristicile anatomice, fiziologice şi comportamentale ale speciei şi rasei respective, astfel încât să nu fie compromise performanţele, sănătatea şi bunăstarea descendenţilor.

Art. 12. Persoana care contribuie la dresarea unui animal are obligaţia de a folosi mijloace de dresaj care să nu provoace traume psihice sau fizice, precum şi de a folosi metode care să nu prejudicieze sănătatea ori bunăstarea animalului.

CAPITOLUL III
Condiţii privind comerţul cu animale, transportul animalelor, precum şi folosirea acestora în scop publicitar, în spectacole, expoziţii, competiţii şi manifestări similare

Art. 13. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, din considerente privind protecţia animalelor sau conservarea speciilor de animale existente pe teritoriul ţării, poate impune anumite condiţii, precum şi limita sau interzice importul, exportul, tranzitul şi comerţul cu animale, ţinând cont de reglementările comunitare.

Art. 14.
(1) Transportatorii au obligaţia de a transporta animalele în condiţii corespunzătoare, în funcţie de specie, stare fiziologica, sex, vârstă, categorie de producţie, pentru a evita rănirea sau epuizarea fizică şi/sau psihică a acestora.
(2) Condiţiile privind transportul animalelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Art. 15. Animalele pot fi folosite în scop publicitar, în spectacole, expoziţii, competiţii sau alte manifestări similare numai dacă:
a) organizatorul asigură condiţiile prevăzute la art. 5;
b) sănătatea şi bunăstarea animalelor nu sunt puse în pericol.

Art. 16.
(1) În cursul competiţiilor sau cu alte ocazii este interzis să se administreze animalelor substanţe ori să fie supuse unor procedee pentru creşterea sau diminuarea nivelului natural al performanţelor.
(2) Comisia de organizare a competiţiilor şi/sau de arbitraj va cuprinde obligatoriu şi un reprezentant al organizaţiilor de protecţie a animalelor.

CAPITOLUL IV
Intervenţii chirurgicale

Art. 17.
(1) Animalele sunt supuse intervenţiilor chirurgicale numai în cazurile motivate.
(2) Intervenţiile chirurgicale se efectuează sub anestezie locală sau, după caz, generală, numai de către medici veterinari.
(2¹) Intervenţiile chirurgicale se efectuează în spatii autorizate, cu excepţia situaţiilor în care intervenţia se impune la fata locului.
(3) Manoperele medicale care pot provoca suferinţă animalului trebuie efectuate de către medicul veterinar.

Art. 18. Prin excepţie de la dispoziţiile art. 17 alin. (2), în cazul animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale, intervenţiile chirurgicale ori alte tratamente pot fi efectuate şi de alte persoane care au calificarea necesară.

CAPITOLUL V
Sacrificarea şi uciderea animalelor
Art. 19. Animalele nu vor fi supuse unor suferinţe inutile în cazul sacrificării sau uciderii.

Art. 20. Sacrificarea şi uciderea animalelor se vor efectua cu respectarea prevederilor legale specifice în vigoare.

Art. 21. Prevederile art. 20 nu se aplică animalelor care, datorită unor accidente sau boli, trebuie sacrificate ori ucise imediat.

CAPITOLUL VI
Folosirea animalelor în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale

Art. 22. Animalele pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică, diagnosticarea de boli, producerea unor medicamente sau produse biologice, atunci când obiectivul activităţii nu poate fi atins prin alte metode ce nu implică folosirea animalelor.

CAPITOLUL VII
Sancţiuni

Art. 23.
(1) Constituie contravenţie următoarele fapte:
a) nerespectarea dispoziţiilor art. 12;
b) nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1);
c) supunerea unui animal la rele tratamente;
d) nerespectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3);
e) supunerea unui animal la cruzimi.

(1¹) Constituie infracţiuni următoarele fapte:
a) deţinerea şi comercializarea de animale sălbatice de către persoane fizice şi juridice neautorizate, cu excepţia grădinilor zoologice;
b) folosirea animalelor pentru cerşetorie, în scopul obţinerii de foloase necuvenite;
c) faptele prevăzute la art. 6;
d) organizarea de lupte între animale sau cu animale;
e) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după
cum urmează:
a) cele de la lit. a), cu amendă de la 800 lei la 1.000 lei;
b) cele de la lit. b) - e), cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei;

(3) Infracţiunile prevăzute la alin. (1¹) se sancţionează după cum urmează:
a) cele de la lit.a) cu închisoare de la o luna la un an sau cu amendă penală de la 500 lei la 10.000 lei şi confiscarea animalelor;
b) cele de la lit.b) cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă penală de la 500 lei la 6.000 lei şi confiscarea animalelor;
c) cele de la lit. c) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală de la 1.000 lei la 10.000 lei şi confiscarea animalelor;
d) cele de la lit. d) cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă penală de la 1.000 lei la 2.000 lei şi confiscarea animalelor;
e) cele de la lit. e) cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă penală de la 500 lei la 2.000 lei şi confiscarea animalelor.

Art. 24. În cazul săvârşirii de două ori a faptelor prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) de către proprietarul animalelor, pe lângă amenda contravenţională se aplică şi măsura confiscării animalelor. În acest caz, toate animalele vor fi cazate în adăposturi care funcţionează pe lângă consiliile locale, în vederea adopţiei sau a valorificării, în condiţiile legii.
Art. 24¹ – în cazul constatării unei infracţiuni, instanţa poate dispune pe seama proprietarului interdicţia de a deţine animale pe o perioadă de 5 ani.

Art. 25.
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de persoane împuternicite, potrivit atribuţiilor de serviciu, din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(2) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 23 alin. (2), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
(3) Contravenţiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Art. 26.
(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, prin organele abilitate, în colaborare cu reprezentanţii organizaţiilor de protecţie a animalelor, monitorizează aplicarea prezentei legi.
(2) Pentru îndeplinirea prevederilor prezentei legi, persoanele împuternicite, potrivit atribuţiilor de serviciu, din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor au acces în clădiri, adăposturi şi alte locuri unde sunt ţinute animalele, precum şi dreptul de a solicita orice informaţie şi documente necesare controlului şi de a preleva probe pentru cercetări şi analize de laborator.
(3) În situaţia în care locul unde sunt ţinute animalele se află la domiciliul sau reşedinţa deţinătorilor de animale, accesul persoanelor prevăzute la alin. (2) în acest spaţiu se face cu acordul deţinătorului. În lipsa acordului, deţinătorul de animale are obligaţia de a face dovada respectării dispoziţiilor art. 5.

Art. 26¹ Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se aprobă în termen de 60 de zile, prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cu consultarea reprezentanţilor organizaţiilor de protecţie a animalelor.

Art. 27. Ordinele prevăzute la art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2) şi art. 14 alin. (2) se emit în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 27¹
(1) Radiodifuziunea şi Televiziunea Română promovează programe de protecţie a animalelor.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în cadrul orelor de educaţie civică, va promova acţiuni de protecţie a animalelor.

Art. 28. Prezenta lege intra în vigoare la 10 zile de la publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.