Legislatie comunitara si recomandari UE

LEGISLATIE COMUNITARA:

Articolul 13 din Tratatul de la Lisabona ( art. 13 TFEU ) :

„Statele membre ale UE vor trata cu toata atentia cerintele de bunăstare a animalelor, având în vedere ca acestea sunt fiinte simtitoare si au nevoi specifice”

....................................................................................................................................................................................................
LEGISLATIE COMUNITARA:

PARLAMENTUL ROMANIEI
LEGE nr. 60 din 24 martie 2004
privind ratificarea Conventiei europene pentru protectia animalelor de companie, semnata la Strasbourg la 23 iunie 2003
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 400 din 5 mai 2004

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Articol unic. - Se ratifica Conventia europeana pentru protectia animalelor de companie, semnata la Strasbourg la 23 iunie 2003.

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor în sedinta din 17 februarie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicata.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU

Aceasta lege a fost adoptata de Senat în sedinta din 8 martie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicata.
p. PRESEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA

.................................................................................................................................................................................
LEGISLATIE COMUNITARA:

CONVENTIE EUROPEANA
pentru protectia animalelor de companie *)
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 400 din 5 mai 2004

*) Traducere.
PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei conventii, considerând ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o cooperare mai strânsa între membrii sai, recunoscând ca omul are o obligatie morala de a respecta toate creaturile vii si pastrând legaturile speciale existente între om si animalele de companie, considerând ca animalele de companie sunt foarte importante datorita contributiei lor la calitatea vietii si, prin urmare, reprezinta o valoare pentru societate, având în vedere dificultatile care decurg din marea varietate a animalelor care sunt detinute de catre om, având în vedere riscurile inerente determinate de suprapopularea cu animale pentru igiena, sanatatea si securitatea omului si a altor animale, având în vedere ca detinerea specimenelor din fauna salbatica, în calitate de animale de companie, nu ar trebui sa fie încurajata, constienti de diferitele conditii care guverneaza achizitionarea, detinerea, cresterea în scop comercial sau necomercial, cesiunea ori comertul cu animale de companie, constienti de faptul ca conditiile de detinere a animalelor de companie nu permit întotdeauna promovarea sanatatii si bunastarii acestora, constienti ca atitudinile în privinta animalelor de companie variaza considerabil datorita uneori unei lipse de cunostinte sau de constiinta, considerând ca o atitudine si o practica sunt nu numai un obiectiv de dorit, dar, de asemenea, si realist, au cazut de acord asupra urmatoarelor:

CAPITOLUL I
Dispozitii generale
ARTICOLUL 1
Definitii
(1) În termenii prezentei conventii întelegem prin animal de companie orice animal detinut sau destinat a fi detinut de catre om, în special pe lânga casa, pentru agrement sau companie.
(2) Întelegem prin comert cu animale de companie ansamblul de tranzactii practicate în mod regulat, în cantitati substantiale si în scopuri lucrative, care implica transferul proprietatii acestor animale.
(3) Întelegem prin cresterea si îngrijirea animalelor de companie cu titlu comercial cresterea si îngrijirea practicate în special în scop comercial si în numar mare.
(4) Întelegem prin refugiu pentru animale o unitate cu scop nelucrativ, în care animalele de companie pot fi detinute în numar considerabil. În cazul în care legislatia nationala si/sau masuri administrative o permit, o astfel de unitate poate primi animale fara stapân.
(5) Întelegem prin animal fara stapân orice animal de companie care, fie nu are adapost, fie se gaseste în afara proprietatii stapânului sau a detinatorului sau si care nu este sub controlul ori supravegherea directa a nici unui proprietar sau detinator.
(6) Întelegem prin autoritate competenta autoritatea desemnata de catre statul membru al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 2
Domeniu de aplicare si punere în practica
(1) Fiecare parte se angajeaza sa ia masurile necesare punerii în aplicare a dispozitiilor acestei conventii în ceea ce priveste:
a) animalele de companie detinute de catre o persoana fizica sau juridica, pe orice proprietate, în orice unitate si care sunt destinate comercializarii sau cresterii si detinerii în scop comercial a acestora, precum si cele aflate în orice refugiu pentru animale;
b) daca este cazul, animalele fara stapân.
(2) Nici o dispozitie a acestei conventii nu poate afecta punerea în practica a celorlalte prevederi legate de protectia animalelor sau de apararea speciilor salbatice pe cale de disparitie.
(3) Nici o dispozitie a prezentei conventii nu afecteaza posibilitatea partilor de a adopta reguli foarte stricte pentru asigurarea protectiei animalelor de companie sau aplicarii în continuare a dispozitiilor pentru alte categorii de animale care nu sunt în mod expres citate în prezenta conventie.

CAPITOLUL II
Principii care trebuie respectate de catre detinatorii de animale de companie
ARTICOLUL 3
Principii de baza pentru bunastarea animalelor
(1) Nimeni nu trebuie sa cauzeze inutil durere, suferinte fizice sau psihice unui animal de companie.
(2) Nimeni nu trebuie sa abandoneze un animal de companie.

ARTICOLUL 4
Detinerea
(1) Orice persoana care detine un animal de companie sau care are grija de un animal de companie trebuie sa fie responsabil de sanatatea si bunastarea acestuia.
(2) Orice persoana care detine un animal de companie sau care se ocupa de acesta trebuie sa-i asigure toate conditiile, îngrijirile si atentia, tinând cont de nevoile etologice, în functie de specie si rasa, si în special trebuie:
a) sa îi asigure, în cantitate suficienta, hrana si apa;
b) sa îi asigure posibilitatea de miscare;
c) sa ia masurile necesare pentru a nu lasa animalele sa devina libere.
(3) Un animal nu poate fi detinut ca animal de companie daca:
a) conditiile enumerate în alin. (2) nu sunt îndeplinite; sau
b) conditiile sunt îndeplinite, dar animalul nu se poate adapta în captivitate.

ARTICOLUL 5
Reproductia
Orice persoana care selectioneaza un animal de companie pentru reproductie trebuie sa ia în considerare caracteristicile anatomice, fiziologice si comportamentale care ar putea compromite sanatatea si bunastarea descendentilor sau a femelei.

ARTICOLUL 6
Limita de vârsta pentru achizitionare
Nici un animal de companie nu poate sa fie vândut persoanelor sub 16 ani fara consimtamântul expres al parintilor lor sau al altor persoane care exercita responsabilitati parentale.

ARTICOLUL 7
Dresajul
Nici un animal de companie nu trebuie sa fie dresat prin metode care ar putea prejudicia sanatatea sau bunastarea animalului si în special nu trebuie fortat sa îsi depaseasca capacitatea naturala sau forta sa naturala ori utilizând mijloace artificiale care provoaca rani sau dureri inutile. De asemenea, se interzice utilizarea mijloacelor artificiale de dresaj care provoaca rani sau dureri inutile, suferinte ori teama.

ARTICOLUL 8
Comercializarea, cresterea în scop comercial, refugiile pentru animale
(1) Orice persoana care, la momentul intrarii în vigoare a prezentei conventii, comercializeaza sau creste ori
adaposteste în scopuri comerciale sau care administreaza un refugiu pentru animale trebuie sa faca o declaratie autoritatii competente într-un interval stabilit de fiecare parte. Orice persoana care are intentia sa se ocupe de una dintre activitatile enumerate anterior trebuie sa faca o declaratie autoritatii competente.
(2) În aceasta declaratie trebuie sa se mentioneze:
a) speciile animalelor de companie care sunt sau vor fi implicate;
b) persoana responsabila si cunostintele sale;
c) descrierea instalatiilor si echipamentelor care sunt sau vor fi utilizate.
(3) Activitatile mentionate anterior nu pot fi exercitate decât:
a) daca persoana responsabila poseda cunostintele si aptitudinile necesare exercitarii acestei activitati, având fie
o pregatire corespunzatoare, fie o experienta suficienta cu animalele de companie; si
b) daca instalatiile si echipamentele utilizate pentru activitate satisfac cerintele mentionate în art. 4.
(4) Pe baza declaratiilor facute conform dispozitiilor alin. (1), autoritatea competenta trebuie sa stabileasca daca conditiile mentionate în alin. (3) sunt îndeplinite sau nu. În cazul în care nu sunt îndeplinite într-o maniera corespunzatoare, autoritatea competenta va recomanda masuri si, daca aceasta este considerata necesara pentru protectia animalelor, se poate dispune chiar interdictia comercializarii sau continuarea activitatii.
(5) Autoritatea competenta trebuie, în conformitate cu legislatia nationala, sa controleze daca conditiile mentionate mai sus sunt îndeplinite sau nu.

ARTICOLUL 9
Publicitate, spectacole, expozitii, competitii si manifestari similare
(1) Animalele de companie nu pot fi utilizate pentru publicitate, spectacole, expozitii, competitii sau manifestari similare, decât:
a) daca organizatorul creeaza conditiile necesare pentru ca aceste animale sa fie tratate conform exigentelor prevazute la art. 4 alin. (2), si
b) daca sanatatea si bunastarea lor nu sunt puse în pericol.
(2) Unui animal de companie nu trebuie sa i se administreze nici un tratament, nici o substanta, nu trebuie sa fie supus nici unui procedeu, în scopul cresterii sau diminuarii nivelului natural al performantelor sale:
a) în cursul competitiilor; sau
b) cu alte ocazii, daca acestea ar constitui un risc pentru sanatatea si bunastarea animalului.

ARTICOLUL 10
Interventii chirurgicale
(1) Interventiile chirurgicale destinate modificarii aspectului unui animal de companie sau altor scopuri necurative trebuie sa fie interzise si, în special:
a) codotomia;
b) cuparea urechilor;
c) sectionarea corzilor vocale;
d) ablatia ghearelor si dintilor.
(2) Exceptii de la aceste interdictii nu pot fi autorizate decât:
a) daca medicul veterinar considera o interventie curativa necesara fie din motive de medicina veterinara, fie în
interesul unui animal deosebit;
b) pentru a împiedica reproductia.
(3) a) Interventiile în cursul carora animalul va suferi sau risca sa sufere dureri considerabile nu trebuie sa fie
efectuate decât sub anestezie si de catre un medic veterinar sau sub controlul sau.
b) Interventiile care nu necesita anestezie pot fi efectuate de catre o persoana competenta, în conformitate cu
legislatia nationala.

ARTICOLUL 11
Sacrificarea
(1) Numai medicul veterinar sau o alta persoana competenta poate sa procedeze la sacrificarea unui animal de companie, exceptie facând cazurile de urgenta când trebuie sa se puna capat suferintelor unui animal si când ajutorul unui medic veterinar sau al altei persoane competente nu poate fi obtinut rapid sau alte cazuri de urgenta prevazute de legislatia nationala. Orice sacrificare trebuie sa se faca cu minimum de suferinta fizica si psihica, tinând cont de circumstante. Metoda aleasa, exceptata în caz de urgenta, trebuie:
a) fie sa provoace o pierdere imediata a constientei, urmata de moarte;
b) fie sa înceapa prin realizarea unei anestezii generale profunde, urmata de un procedeu care va cauza moartea cu certitudine. Persoana responsabila cu sacrificarea trebuie sa se asigure ca animalul este mort înainte sa se realizeze jupuirea.
(2) Urmatoarele metode de sacrificare trebuie sa fie interzise:
a) înecul si alte metode de asfixie, daca ele nu produc efectele mentionate în alin. (1) lit. b);
b) utilizarea otravurilor sau drogurilor ale caror dozaj si aplicare nu pot fi controlate în maniera de a obtine efectele mentionate în alin. (1);
c) electrocutarea, mai ales daca ea nu este precedata de pierderea imediata a constientei.

CAPITOLUL III
Masuri suplimentare referitoare la animalele fara stapân
ARTICOLUL 12
Reducerea numarului de animale fara stapân
Atunci când o parte estimeaza ca numarul de animale fara stapân constituie pentru ea o problema, ea trebuie sa ia masurile legislative si/sau administrative necesare pentru reducerea numarului acestora prin metode care nu cauzeaza dureri, suferinte sau temeri evitabile.
a) Astfel de masuri trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:
(i) în cazul în care astfel de animale trebuie sa fie capturate, aceasta trebuie sa se faca astfel încât sa produca minimum de suferinte fizice si psihice animalelor, în functie de natura animalului;
(ii) în cazul în care animalele capturate sunt adapostite sau sacrificate, aceasta trebuie sa se faca în conformitate cu principiile prezentei conventii.
b) Partile sunt obligate sa respecte:
(i) identificarea permanenta a câinilor si pisicilor prin mijloace corespunzatoare care sa nu produca decât dureri, suferinte sau temeri usoare ori temporare, cum ar fi tatuarea însotita de înregistrarea numarului, precum si de numele si adresele proprietarilor;
(ii) reducerea reproductiei neplanificate a câinilor si pisicilor si încurajarea sterilizarii acestora;
(iii) încurajarea persoanelor care au gasit un câine sau o pisica fara stapân sa semnaleze acest lucru autoritatii competente.

ARTICOLUL 13
Exceptii privind capturarea, detinerea si sacrificarea
Exceptiile la principiile stabilite în prezenta conventie, referitoare la capturarea, detinerea si sacrificarea animalelor fara stapân, nu pot fi admise decât daca acestea sunt inevitabile, în cadrul programelor guvernamentale de control al bolilor.

CAPITOLUL IV
Informare si educare
ARTICOLUL 14
Programe de informare si educare
Partile se angajeaza sa încurajeze dezvoltarea programelor de informare si de educare pentru a promova, în rândul organizatiilor si indivizilor implicati în: detinerea, cresterea, dresajul, comertul si adapostirea animalelor de companie, constientizarea si cunoasterea dispozitiilor si principiilor prezentei conventii. În aceste programe atentia trebuie sa se îndrepte în special asupra urmatoarelor subiecte:
a) dresajul animalelor de companie în scop comercial sau pentru competitii, care trebuie sa se efectueze de catre persoane având cunostintele si competentele corespunzatoare;
b) necesitatea de a descuraja:
(i) încredintarea animalelor de companie persoanelor pâna la vârsta de 16 ani fara consimtamântul expres al parintilor sau al altor persoane care detin responsabilitati parentale;
(ii) acordarea animalelor de companie ca premii, recompense sau prime;
(iii) înmultirea neplanificata a animalelor de companie;
c) eventualele consecinte negative pentru sanatatea si bunastarea animalelor salbatice, în cazul achizitionarii sau introducerii lor ca animale de companie;
d) riscurile care decurg din achizitionarea iresponsabila a animalelor de companie, care conduce la cresterea numarului animalelor nedorite si abandonate.

CAPITOLUL V
Consultari multilaterale
ARTICOLUL 15
Consultari multilaterale
(1) Partile procedeaza, într-un interval de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei conventii si la fiecare 5 ani si de fiecare data când majoritatea reprezentantilor partilor o cer, la consultari multilaterale în cadrul Consiliului Europei în vederea examinarii aplicarii prezentei conventii si a oportunitatii revizuirii sale sau a extinderii aplicarii oricareia dintre dispozitiile sale. Aceste consultari vor avea loc în cursul reuniunilor convocate de catre secretarul general al Consiliului Europei.
(2) Orice parte are dreptul sa desemneze un reprezentant care sa participe la aceste consultari. Orice stat membru al Consiliului Europei care nu este parte a prezentei conventii are dreptul de a fi reprezentat la aceste consultari de un observator.
(3) Dupa fiecare consultare, partile supun Comitetului de Ministri al Consiliului Europei un raport asupra consultarii si functionarii prezentei conventii, incluzând, daca acestea considera necesar, propuneri vizând amendarea art. 15-23 din prezenta conventie.
(4) Sub rezerva dispozitiilor prezentei conventii, partile stabilesc regulile de procedura pentru desfasurarea consultarilor.

CAPITOLUL VI
Amendamente
ARTICOLUL 16
Amendamente
(1) Orice amendament la art. 1-14, propus de una dintre parti sau de Comitetul de Ministri al Consiliului
Europei, este comunicat secretarului general al Consiliului Europei si transmis prin intermediul sau statelor membre ale Consiliului Europei, fiecarei parti si fiecarui stat invitat sa adere la prezenta conventie conform dispozitiilor art. 19.
(2) Orice amendament propus conform dispozitiilor alin. (1) este examinat, în minimum doua luni de la transmiterea sa de catre secretarul general al Consiliului Europei, în cadrul unei consultari multilaterale în care acest amendament poate fi adoptat cu o majoritate de doua treimi din numarul partilor. Textul adoptat este comunicat partilor.
(3) La expirarea unei perioade de 12 luni dupa adoptarea sa în urma consultarilor multilaterale, orice amendament intra în vigoare, în afara de cazul în care una dintre parti a exprimat obiectii la acesta.

CAPITOLUL VII
Dispozitii finale
ARTICOLUL 17
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea
Prezenta conventie este deschisa semnarii de catre statele membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la secretarul
general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 18
Intrarea în vigoare
(1) Prezenta conventie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeaza unei perioade de 6 luni dupa data la care patru state membre ale Consiliului Europei si-au exprimat consimtamântul de a fi parti ale acesteia conform dispozitiilor art. 17.
(2) Pentru orice stat membru al Consiliului Europei, care îsi va exprima ulterior consimtamântul de a fi parte la prezenta conventie, ea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 6 luni dupa data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

ARTICOLUL 19
Aderarea statelor nemembre
(1) Dupa intrarea în vigoare a prezentei conventii, Comitetul de Ministri al Consiliului Europei va putea invita
orice stat nemembru al Consiliului Europei sa adere la aceasta, printr-o decizie luata de majoritatea prevazuta la
art. 20 lit. d) din statutul Consiliului Europei si de unanimitatea reprezentantilor statelor contractante având drept
de reprezentare în Comitetul de Ministri al Consiliului Europei.
(2) Pentru orice stat în curs de aderare prezenta conventie va intra în vigoare în prima zi care urmeaza expirarii unei perioade de 6 luni dupa data de depunere a instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 20
Clauza teritoriala
(1) Orice stat poate, în momentul semnarii sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa precizeze teritoriul sau teritoriile în care se va aplica prezenta conventie.
(2) Orice parte poate, în orice moment ulterior, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei sa extinda aplicarea prezentei conventii la orice alt teritoriu desemnat în declaratie. Conventia va intra în vigoare cu referire la acest teritoriu în prima zi din luna care urmeaza expirarii unei perioade de 6 luni dupa data primirii declaratiei de catre secretarul general al Consiliului Europei.
(3) Orice declaratie facuta în virtutea alin. (1) si (2) va putea fi retrasa, în ceea ce priveste orice teritoriu desemnat în aceasta declaratie, prin notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va intra în vigoare în prima zi din luna care urmeaza expirarii unei perioade de 6 luni dupa data receptionarii notificarii de catre secretarul general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 21
Rezerve
(1) Orice stat poate, în momentul semnarii sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, sa formuleze una sau mai multe rezerve cu referire la art. 6 si la art. 10 alin. (1) lit. a). Nici o alta rezerva nu poate fi prezentata.
(2) Orice parte care a formulat o rezerva în virtutea alin. (1) o poate retrage în totalitate sau partial înaintând o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va intra în vigoare la data receptionarii notificarii de catre secretarul general al Consiliului Europei.
(3) Partea care a formulat o rezerva în cadrul unei dispozitii a prezentei conventii nu poate cere aplicarea acestei dispozitii de catre o alta parte; totodata, ea poate, daca rezerva este partiala sau conditionata, sa ceara aplicarea acestei dispozitii în masura în care ea însasi a acceptat-o.

ARTICOLUL 22
Denuntarea
(1) Orice parte poate, în orice moment, sa denunte prezenta conventie adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
(2) Denuntarea va intra în vigoare în prima zi din luna care urmeaza expirarii unei perioade de 6 luni dupa data receptionarii notificarii de catre secretarul general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 23
Notificari
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului si oricarui stat ce a aderat la prezenta conventie sau a fost invitat sa o faca:
a) fiecare semnatura;
b) depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
c) fiecare data de intrare în vigoare a prezentei conventii în conformitate cu art. 18, 19, 20;
d) orice alt act, notificare sau comunicare având legatura cu prezenta conventie.
Drept care, subsemnatii, fiind autorizati în acest scop, am semnat prezenta conventie.
Întocmita la Strasbourg la 13 noiembrie 1987, în limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite o copie certificata fiecarui stat membru al Consiliului Europei si fiecarui stat invitat sa adere la prezenta conventie.

............................................................................................................................................................................

RECOMANDARE COMUNITARA:

Parlamentul UE a recomandat pe 10 martie 2011 Parlamentului Roman "Sterilizarea/Prinderea si Returnarea cainilor fara stapan si nu uciderea lor".

APELUL MEMBRILOR PARLAMENTULUI EUROPEAN din cadrul Intergrupului pentru Protecţia şi Bunăstarea Animalelor :
”României, care va vota în curînd iniţiativa legislativă privind cîinii fără stăpîn, Prin Tratatul de la Lisabona, art.13 TFEU, nu numai instituţiile UE, dar şi statele membre, sînt obligate să ia în considerare, în iniţiativele lor politice, faptul că animale sînt fiinţe simţitoare.
Ultima procedură legislativă în Parlamentul României, care plănuia să permită uciderera arbitrară a animalelor sănătoase, nu se încadrează în spiritul Tratatului de la Lisabona, şi al Parlamentului European.
Fiind informaţi de mai multe organizaţii pentru bunăstarea animalelor, printre care şi Vier Pfoten, ne adresăm vouă, distinşi colegi din Parlamentul României, cu privire la viitorul vot asupra legislaţiei consacrate animalelor fără stăpîn.
În cadrul Parlamentului European, toate acţiunile referitoare la bunăstarea animalelor au fost sincronizate cu poziţia Uniunii şi a statelor membre, prin care se prevede o atenţie deosebită acordată animalelor. Raportul Parlamentului European consacrat noii strategii privind bunăstarea animalelor a Comisiei Europene a fost adoptat cu o majoritate covîrşitoare, confirmînd, printre alte aspecte, lărgirea ariei şi a strategiei UE pentru bunăstarea animalelor şi protecţia celor de companie. Avînd în vedere această poziţie clară, noi, ca reprezentanţi ai cetăţenilor europeni şi membri în Parlamentul European, cu politeţe şi, totuşi, urgent, rugăm Parlamentul Român să ţină seama de poziţia Parlamentului European, în care se află şi reprezentanţi ai Poporului Român, să voteze în spiritul european, pe baza responsabilităţii etice, pentru unica soluţie, bazată pe strategiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii: PRINDERE/STERILIZARE/RETURNARE”.

.............................................................................................................................................................................................

RECOMANDARE COMUNITARA:

In iunie 2011, in Parlamentul European, a fost lansata o Declaratie scrisa, respectiv Declaratia nr. 26/2011, referitoare la managementul populatiei canine comunitare, cerand statelor membre sa adopte strategii in acest sens ce sa includa masuri ca sterilizarea animalelor cu si fara stapan, legi pentru controlul populatiei canine si promovarea responsabilitatii detinatorilor fata de animale. Semnatarii declaratiei au fost europarlamentarii romani, Daciana Sarbu si Adina Valean si europarlamentari din Germania, Spania, Polonia si anume Elisabeth Jeggle, Raül Romeva i Rueda, Janusz Wojciechowski. Declaratia scrisa nr. 26, referitoare la gestionarea populatiei canine in Uniunea Europeana, a fost adoptata in 13 octombrie 2011 de Parlamentul European. Comunicatul comun de presa al celor doua europarlamentare precizeaza:
"Parlamentul European a adoptat joi, in sesiunea plenara de la Bruxelles declaratia scrisa a eurodeputatelor Daciana Sarbu (PSD) si Adina Valean (PNL) care solicita masuri eficiente si corecte, in plan european, pentru rezolvarea problemei cainilor vagabonzi. Declaratia – initiata alaturi de eurodeputatii Elisabeth Jeggle, Raül Romeva i Rueda si Janusz Wojciechowski – indemna statele membre sa adopte strategii privind gestionarea populatiei canine, care sa cuprinda masuri precum STERILIZAREA ANIMALELOR CU SI FARA STAPAN, legi privind controlul cainilor si promovarea principiului DETINERII RESPONSABILE de animale de companie. Actiunea a pornit de la amenintarea reprezentata de cainii fara stapan la adresa sanatatii si a sigurantei publice, in mai multe tari membre UE, si precum si de la realitatea masurilor ineficiente, lipsite de rezultate si adesea marcate de cruzime la adresa animalelor, aplicate sau planificate de unele state precum Romania. Europarlamentarii urmaresc, prin initiativa lor, generarea de politici coordonate, eficiente, concordante cu legile comunitare si ferite de excese, la nivelul intregii Uniuni Europene”.

“Ne dorim STRAZI CURATE SI SIGURE, si ne dorim acest lucru FARA A APELA LA CRUZIME FATA DE ANIMALE sau la incalcarea legilor comunitare. Acest fenomen provoaca, in fiecare zi, SUFERINTA UNUI MARE NUMAR DE OAMENI, si niciuna din masurile la care s-a recurs pana acum nu a dus la controlarea fenomenului. O politica la nivel european poate aduce in sfarsit o solutie, oferindu-le statelor membre si directiile acceptabile de actiune, si limitele acestora” (Daciana Sarbu).
“Comisia Europeana are acum obligatia sa propuna, pe baza recomandarilor noastre, un set de masuri valabile pe tot teritoriul UE, care sa se aplice uniform, sa duca la rezultate rapide si sa respecte spiritul legilor europene, inclusiv a celor referitoare la bunastarea animalelor. Este o sansa importanta de a controla o problema deosebit de dificila pentru state precum Romania” (Adina Valean)