Asociatii pentru protectia animalelor
ADEVARUL DESPRE ASOCIATII SI FUNDATII
Organizatiile pentru protectia animalelor din Bucuresti si din tara au capital privat si nu au puterea economica a administratiilor pentru supravegherea animalelor fara stapan din cadrul primariilor, cu capital de stat. Spre exemplu, bugetul Asociatiei "Cutu,cutu" pe 2008 (dorit la inceputul anului dar primit pe parcursul lui din diverse sponsorizari si donatii) este de aprox. 400 milioane lei vechi, iar bugetul Administratiei pentru Supravegherea Cainilor fara Stapan, concret, (primit de la stat la inceputul anului) este de 2 milioane de euro. O mica mare diferenta...Se vede clar ca statul este cel care are banii sa rezolve situatia animalelor fara stapan si ca daca inca mai sunt animale pe strazi, el este vinovat! Se mai vede din start, ca noi, ONG-urile, nu putem face planificari, caci nu stim pe ce bani ne bazam. Apoi, se mai deduce ca organizatiile pentru protectia animalelor nu au putere economica si ca nu pot interveni sa rezolve cele mai multe situatii de criza, deoarece nu au persoanal angajat, nu au adaposturi, masini, bani pentru utilitati si interventii medicale. Daca ar fi avut bugetul de 2 milioane de euro anul acesta Asociatia "Cutu,cutu", pana acum am fi sterilizat toti cainii fara stapan din Bucuresti si am fi dat jumatate in adoptii.
De multe ori, oamenii care ne suna, "ne inchid telefonul in nas", cand aud ca nu putem sa salvam animalele lor. Nu inainte de a spune ca " nu faceti nimic si de ce mai existati?". Realitatea este ca nu putem face nimic "in cazul lor" doar, nu ca "nu facem nimic". Practic, nici o asociatie nu sta degeaba. Unele au adaposturi cu 60-4000 de caini. (Stiati ca cel mai mare adapost din lume are 4000 de caini, este in Romania si ca a intrat in Guiness Book?). Altele transporta animale la doctor, altele le cauta stapani, altele le sterilizeaza, altele fac legi, altele se ocupa concomitent de unul-doua-trei aspecte mentionate .
Dar o singura asociatie nu poate interveni nici intr-un caz in cazul tuturor celor 30.000 de caini fara stapan ai Bucurestiului! Si in cazul tuturor pisicilor fara stapan! Si in cazul animalelor cu stapani!
Ar trebui sa aiba un buget urias. Poate 6% din PIB-ul tarii! Nu...400 de milioane lei vechi, care se strang cu taraita, de ici, de colo, de la iubitorii de animale.
Adevarul este foarte trist: presedintii si membrii organizatiilor care muncesc 8-12 ore pentru animale nu au nici macar salarii, asociatiile nu au sedii marea majoritate a lor, unele nu au nici macar o masina!
De unde este scornita legenda nationala ca "asociatiile sunt pline de bani si ca nu fac nimic cu ei, eventual ii fura", nu stim! Prin anul 2001, cand s-a declansat eutanasierea cainilor fara stapan, au fost discutii foarte urate in mass-media. S-au "balacarit" unii pe altii, daca putem spune asa. Autoritati si ONG-uri, si-au adresat cuvinte grele, intr-un fel ca sa justifice situatia. Populatia a dat din cap aprobator, caci numarul de caini de pe strada era vizibil numeros. Chiar si unii colegi de-ai nostri si-au permis sa spuna despre altii ca "fura", ca "au luat banii si masini de la ajutoare si le-au folosit in interes personal". Cert e ca nimeni nu a facut vreun control economic, ca sa se vada concret, cine este vinovat, daca este vinovat!, si sa nu se arunce anatema la gramada, peste asociatiile de protectie a animalelor.
Anii au trecut. S-au ridicat si alte generatii, au aparut noi ONG-uri, alte mentalitati. In general, civilizate:
-certurile cu autoritatile nu rezolva problema
-impreuna suntem o forta, nu separat
-protectionistul are mai degraba nevoie de calitati de negociator decat sa fie certaret
Asadar, reluand problema: de ce sunt atatia caini pe strada? Oare nu se implica ONG-urile? Daca sunt inca multi caini pe strada, incercati sa vedeti in spatele lipsei de rezultate, lipsa de bani. Puteti vedea chiar si managementul defectuos uneori, in sensul gasirii solutiilor cele mai potrivite. Dar nu lipsa de bunavointa din partea ONG-urilor!
Se spune peste tot ca rolul ONG-urilor ar trebui sa fie educativ in primul rand . Aceasta nu necesita mari fonduri, doar timp si comunicare. Insa, organizatiile pentru protectia animalelor nu mai au timp pentru asa ceva: sunt asaltate zilnic de cereri disperate din partea oamenilor care au animale de tratat, de carat, de sterilizat, de adoptat.
Pentru organizatiile de protectia animalelor nu veti gasi niciodata proiecte PHARE sau de alt tip, pentru care ele sa prezinte proiecte si sa aiba posibilitatea de a le castiga in mod cinstit.
Pentru toate celelalte ONG-uri exista posibilitatea de a primi bani PHARE: pentru organizatiile care se ocupa de mediu, de copii, de batrani, de persoane cu dizabilitati, de tineri. Pentru noi Comunitatea europeana nu ofera nimic!
Primariile nu ne-au dat nici un leu si nici sedii de mai bine de 7 ani, de cand a inceput programul de eutanasiere a cainilor strazii si am avut activitati contrarii: unii ii omorau, altii ii salvau.
Atunci, de ce sa fim atat de infierati "ca avem bani si nu vrem sa ajutam"?
Trebuie sa constientizati ca suntem cele mai sarace organizatii din Romania. Daca vreti sa primiti ajutor de la ONG-uri, trebuie sa le ajutati financiar. Nu prin sume uriase suportate doar de cateva persoane. Daca fiecare cetatean ar da 5 lei pe luna, gen "Dati 5 lei, pentru catei", dotarile noastre ar fi similare celor de la Animal Planet: adaposturi moderne, cu 75.000 de animale adoptate pe an si inca pe atatea sterilizate ori tratate.