Activitate 2003 - 2005

Perioada de inceput. Tatonari... Cand nu stii ce sa faci mai intai: adapost, sterilizari, tratament tuturor cainilor bolnavi si calcati de masina. Dar nu ai cu ce. Atunci le faci pe toate, intr-o ordine mai putin clara, nestiind cum sa actionezi mai repede. Si totusi, dupa 3 luni, nu s-au ajutat decat...0,00002% dintre cainii Romaniei. Dupa 6 luni, aproximativ acelasi procent. Dupa 3 ani...procentul este foarte mic!

Cum am inceput? In 2000. Primul caine salvat zacea in statia unui troleibuz si era de la zi la zi tot mai rau. Avea tot mai putina blana, era tot mai slab, si era, vizibil, pe moarte...Din cate mii de oameni care trecusera prin acea statie zilnic, nu s-a oprit nimeni ca sa duca-l la doctor! Mirare, indignare. Dintre trecatori, unii aveau animale acasa, desigur. Oare de ce nu-l duceau ei? Stiau, desigur, ce e de facut! Al doilea caine salvat... a venit la putin timp: un pui calcat de masina. Al treilea, al patrulea, au curs firesc pe drumul catre doctor si "drumul" parea clar. Nu era timp si sa se mearga si la serviciu si sa se ajute toate animalele. Entuziasm, locul vechi de munca parasit si ...aruncarea in gol. Oare la ce sa te astepti daca te lasi de serviciu si te apuci de caini? Decat la un gest similar "aruncarii in gol". Cand faci "asociatie" nu-ti da nimeni un scaun, un sediu, sau macar, un salariu!

La sfarsitul lui 2002 ieseau actele...
Salvarea a continuat cu catei si pisici din zone cunoscute si necunoscute, vazuti direct sau fiind chemati de iubitorii de animale. Practic, am salvat animale din orice colt al Bucurestiului si din localitatile limitrofe.

ANIMALE STERILIZATE:

In sectorul 1 am dus la sterilizat multi caini, printre care si cainii din Muzeul Satului. In momentul in care am fost chemati, in muzeu erau vreo...15 pui de 2 luni. Fatasera vreo 3 catele si era suficient ca toata lumea ca considere acest lucru o situatie de criza. Mancau un sac de boabe la cateva zile, cumparat de muzeografi. Dar ei ar fi crescut si ar fi devenit o haita, intr-un loc unde siguranta cetateanului este foarte importanta. Era momentul in care urma sa fie chemati hingherii. In urma interventiei asociatiei, acest lucru nu a mai avut loc. Am dus la sterilizat 14 caini. 3 nu puteau fi prinsi deloc si au fost adormiti cu o pusca cu tranchilizant. Tranchilizarea a costat mult, fiind suportata din cotizatia diverselor persoane din muzeu. Am chemat medici care aveau in dotare pusca cu tranchilizant. Inainte s-a incercat zadarnic prinderea lor (de vreo 7 ori) cu pastile tranchilizante de toate felurile. Cainii doar se clatinau, existand si pericolul ca la doze marite sau repetate sa faca soc si sa moara. Dar efortul facut ar fi fost inutil daca ar mai fi ramas macar o catea necastrata! Ultimii pui fatati in muzeu au fost in 2002. O parte din caini au fost carati cu masina muzeului (3), cu masina personala unor muzeografi (4), cu masina unor fundatii (4), cu taxiul (4) sau cu autobuzele (3)... Acestia din urma, fiind transportati in brate de Marcela Lungu, presedinta asociatiei, acolo unde nu se mai putea merge cu autobuzul. Acest lucru s-a repetat si mai accentuat la tratamente, (unii erau raciti, otraviti sau accidentati), carandu-se in brate aproape 50% din cazuri. Cainii sunt foarte grei, au intre 12-25 de kg, trebuie lasati jos din cand in cand. Multi caini de pe strada nu stiu sa mearga in lesa. Cam asa, poti rezolva niste cazuri, in primii ani de protectia animalelor...

Au mai fost si alte zone de interventie: pe Soseaua Chitilei (la marginea cartierului, langa linia ferata, acolo unde se arunca puii) sau la Casa de copii "Pinocchio" din Damaroaia. De la Casa de copii am luat o catea impreuna cu o persoana pe care am platit-o. Am transportat-o intr-o cutie de carton, pe umar, pe distanta Damaroaia– Iancului si cu autobuzele 331 si 335. Altele trei catele au fost duse la doctor chiar cu masinile Casei de copii.

In sectorul 2 am ajutat cateii, gratie eforturilor reunite cu ale Clinicii Mobile a Fundatiei "Brigitte Bardot" din Franta. Era pentru cateva luni in Romania. S-au castrat caini din zona Popa Nan, Delfinului, Colentina, Europa. Lungu Marcela a mers din poarta in poarta cu fluturasi, a stat langa clinica facand curat in custi, supraveghind ordinea, traducandu-i doctorului sau dandu-i la mana caini si instrumente, cand acesta a ramas fara asistent. Adriana Marcu, o entuziasta a ideii de castrare, a pastrat legatura cu noi, a fost informata despre clinica si a fost singurul voluntar care si-a luat concediu de la serviciu 2 saptamani pentru a ajuta si ea cu ocazia acestui eveniment deosebit: prezenta Clinicii Mobile in Bucuresti si in Voluntari. In fotografie este Clinica mobila a Fundatiei „Brigitte Bardot”, asa cum se reflecta ea in revista care apare in Franta. Clinica a venit mai intai in Bulgaria, iar de acolo in Bucuresti si in Voluntari. La acel moment glumeam ca "suntem voluntarii din Voluntari". Am stat pe toata perioada campaniei... Din Voluntari clinica a plecat in Bosnia.

In sectorul 3, am ajutat o boxerita aciuata la o toneta de ziare. Am dus-o la sterilizat si la consultatie, deoarece ii cadea blana. I-am dat medicamentele. N-am reusit sa-i gasim un stapan in timp util. La un moment dat a disparut: fata de la toneta s-a lasat condusa acasa si cainele n-a mai stiut sa se intoarca.

O catea in varsta de doi ani si cei doi pui ai ei, in varsta de 7 luni, provenind din sectorul 3, au fost sterilizati la Clinica mobila a Fundatiei “B. Bardot” in 2003. Unul dintre pui a fost luat ulterior de hingheri. Marcela Lungu i-a convins pe cei care dadeau de mancare acestor caini, ca sa il scoata de la hingheri. I-am dus pe toti la un adapost. Aici au fost gazduiti temporar intr-un hangar, pana cand am facut rost de bani sa cumparam plasa necesara construirii unui tarc al lor.

Ceilalti caini au fost luati de pe strazi , de langa magazine, de la biserici. Unii au fost prinsi cu pastile tranchilizante, cu mare greutate, dupa ce i-am alergat. De la biserica de langa Policlinica Titan am dus la cabinetul veterinar un catel raios, cu ingrijitoarea bisericii. Era intr-o geanta enorma. In autobuz ne-am ferit cu grija de calatori, caci blana ei mirosea. Prima grija a fost sa o sterilizam, ca sa nu nasca pui bolnavi de raie. Apoi am si tratat-o. Parintele avea masina, dar nu s-a "ostenit" sa ne dea o mana de ajutor... Din Piata 1 Decembrie 1918 am dus la sterilizat 15 caini si o pisica.

Din sectorul 4 am dus la sterilizat caini din zona Luica si Piata Progresul. Pe Cora, Fulg si pe alti catei i-am dus la un adapost deschis de curand in Colentina. Incepuse "marea hinghereala". Era primavara lui 2001. Marcela Lungu a lucrat in acest adapost deschis de o alta asociatie, ca ingrijitor al puilor. Cu aceasta ocazie s-a observat marea mortalitate din adaposturi: 90% dintre puii intrati in adapost mureau in interval de maxim o luna de la intrare, caci, fiind nevaccinati, contractau jigodie, parvoviroza si tuse de canisa, boli mortale. Pe cat de rezistenti sunt puii pe strazi, pe atat de vulnerabili sunt in adaposturi. Virusii detinuti in mod latent de fiecare caine de pe strada, devin activi in adapost, datorita numarului mare de caini pe metru patrat. De altfel normele internationale nu permit tinerea puilor intr-un adapost. Atunci s-a nascut ideea ca poate acesti pui sunt adoptabili si ca e pacat ca ei sa moara in adaposturi. Ideea a fost respinsa de ceilalti protectionisti. Spuneau: "Numai in Germania se adopta caini de pe strada! In Romania, nu ii vrea nimeni." Oare? Atunci s-a nascut titlul programului de adoptii, "Un culcus pentru orice catelus".

Cainii sterilizati in sectorul 5 erau din zona Palatul Telefoanelor, in centrul Bucurestiului, langa Cercul Militar si Magazinul Muzica. Am sterilizat 6 caini cu mare greutate. Bobita era plin de rani de la raie. L-am vindecat. Cu oamenii care le dadeau de mancare le-am cautat si un loc la un adapost, dar nu le-am gasit. Adaposturile din Bucuresti erau "inchise", ca si acum: nu primeau si nu dadeau caini in adoptie. Catelele au fost prinse cu pistolul cu tranchilizant al Fundatiei "Vier Pfoten" si transportate cu ajutorul Fundatiei "Animaux sans Frontieres". Fiind atat de greu de prins, pana atunci ele fatasera nenumarati pui, care murisera toti, fie calcati de masinile institutiei, fie de boli. La un moment dat fusese o generatie de... 30 de pui! Aveau si ei raie de la parintii lor. I-am vindecat pe toti prin tratamente cu bai, injectii si pastile.

Pisica unei pensionare nedeplasabile de pe Calea 13 Septembrie, de langa Monitorul Oficial, am dus-o intr-o cusca, cu autobuzul, la cabinetul "Canivet", de langa Hala Traian. A fost castrata de urgenta.

In Voluntari cainii o duceau foarte rau: de exemplu, cei 5 caini ai unui depozit situat in centrul orasului ieseau pe strada si latrau mereu. Gardul depozitului aveau gauri si proprietarul depozitului nu se sinchisea sa le repare. De aceea cainii erau loviti intotdeauna cu pietre de oameni speriati care treceau pe acolo. Fiindca nu le-am gasit stapan, i-am castrat ca macar sa nu se inmulteasca. Roscatica a fost castrata in februarie 2004 si dusa tocmai in Bucuresti la cabinetul veterinar Ortovet. A fost prinsa cu ajutorul pastilelor tranchilizante (cu greu) si transportata cu masina Fundatiei "Animaux sans frontieres". Maria, din acelasi grup, si alti caini din orasul Voluntari, tocmai fusesera sterilizati mai inainte, la Clinica mobila a Fundatiei "Brigitte Bardot", stationata aici 3 saptamani.

ANIMALE TRATATE

Tratamentele au fost aplicate cainilor si pisicilor bolnave, fara stapani sau cu stapani, acolo unde stapanii lor au gasit tot felul de scuze ca sa nu-i duca la doctor.
foto: Catel carat cu caruciorul la doctor pentru sterilizare
foto: Catel carat in brate la doctor pentru jigodie
Din sectorul 1 am dus la tratatament cainii muzeului. Sufereau de raie, de tumoare stiker, fusesera accidentati, otraviti ori aveau jigodie. Au mai fost deparazitati intern-extern si vaccinati. Pentru ei am chemat postul "Acasa", cu emisiunea "Ia-ma acasa" spre a-i filma si prezenta spre adoptie. Conducerea institutiei doreau ca ei sa dispara de acolo. Am rugat conducerea sa faca un tarc pentru ei iar noaptea sa li se dea drumul in muzeu, caci mai bine ca ei nu apara nimeni muzeul! Era o solutie de mijloc, care ferea si cetatenii si cainii. Insa, nu a fost acceptata de conducerea institutiei. In 2004 i-am vaccinat pe toti, caci doi din ei se imbolnavisera grav si murisera. Nu am fost anuntati ca sunt bolnavi iar muzeografii nu i-au dus la doctor, cum era in firea lucrurilor. De cele mai multe ori i-am dus la doctor in brate. De ex, pana la autobuz. Cainii fara stapan nu merg in lesa. Bobita si unul din puii aciuati in muzeu. Puiul s-a imbolnavit de jigodie, fiind tratat atat el cat si un altul suspect, cu medicamente valorand in jur de 1000 ron, suportati din fondurile asociatiei.

- In Damaroaia, asociatia a vindecat 5 caini bolnavi de raie, prin imbaiere cu Neostomosan si prin tratament injectabil, revenind saptamanal, pana s-au vindecat.

Foto: Tratand cainii, alaturi de Alexandra Slaveanu, studenta la medicina veterinara, si de copiii de la "Pinocchio".

- In cartierul Chitila am tratat cainii bolnavi de raie de pe strada Razelor. Erau cainii unei pensionare care locuia la marginea cartierului, unde toata lumea arunca puii nedoriti. Fiind iubitoare de animale, nu o lasa inima sa ii lase acolo si ii lua la ea in curte. Din acel "cuib" am dus la doctor un pui bolnav de parvoviroza dar nu a supravietuit. Am mai incercat sa salvam o catea bolnava de jigodie, care insa n-a supravietuit, chiar daca in unele zile (cand masina fundatiei "B. Bardot" nu era disponibila) acest caine a fost transportat in brate sau cu caruciorul pana la doctor, din Chitila si pana in zona Iancului si inapoi, acasa. S-au pierdut si cate 8 ore pe zi, tinand cont de drumul de la sediu si pana in Chitila (2 ore), de drumul pana la doctor (Chitila-Iancului, 1 ora), de asteptarea la coada si perfuzia (1 ora), Iancului-Chitila (1h) si de drumul la sediu (2 ore)... Daca acest catel ar fi fost vaccinat din timp de catre doamna in cauza, gratie constientizarii importantei vaccinarii, printr-un program amplu mediatizat, el n-ar fi murit si noi n-am fi cheltuit atatia bani pe medicamente si pe transport, si atata timp (o luna a durat)! In acelasi loc am mai vaccinat 6 caini si am tuns o catea cu blana lunga si deasa (era foarte cald). Unui pui de aici i-am gasit stapan. A fost adoptat in Giulesti, la o curte, dupa ce l-am prezentat in cadrul unui matinal realizat de B1 TV.

- La o scoala generala din zona Chibrit am vaccinat cainii din tarcuri.

- Intr-un adapost am vaccinat niste caini cu doza-soc (o doza-soc are 10 vaccinuri), caci erau suspecti de jigodie. Ei au fost tratati si de raie.

- Din Piata Floreasca am vindecat o catea bolnava de stiker. Am tratat-o la cabinetul veterinar Ortovet, transportand-o cu autobuzul 135, si de acolo, in brate. Operatiunea s-a repetat de 4 ori, cate o data pe saptaman. La sfarsitul tratamentului, vanzatoarea care dadea de mancare cainelui nici macar nu a multumit pentru ajutorul dat. Pana atunci, cateaua sangera langa ea, pe cartoanele puse ca si culcus. Nu o deranjase ca pierde atata sange.

Langa un supermarket din sectorul 2, am inceput tratamentul mai multor caini bolnavi de raie. In zona intersectiei Fundeni-Colentina am tratat o metisa lup de jigodie. Pentru ca asociatia nu avea masina, am dus-o la doctor o singura data (pentru diagnosticare) si apoi i-am dat primul ajutor dupa sfatul doctorului, oral si injectabil, la fata locului. Evident, dusa la doctor de mai multe ori, ajutorul ar fi fost mai complex.

Din Piata 1 Decembrie 1918 a sectorului 3 am tratat cainii bolnavi de jigodie (9), accidentati (unul cu ruptura de bazin n-a supravietuit desi a fost operat în 2 randuri ), de raie (10), otraviti (1), cu stiker (1), sfasiati (1) si au fost dusi cu mare greutate la doctor, mai mult cu tramvaiul, chiar daca cei mai multi cantareau 25 de kg si nu mergeau in lesa, doar in brate. Contaminatii cu jigodie, au fost dusi si cate 4-5 pe zi, in special pui. Ei au fost transportati in transe separate, pierzand si cate 8 ore pe zi!

Azorel este ceea ce am putea numi "acul gasit in carul cu fan". Se nascuse in Piata1 Decembrie 1918. Cand avea 2 luni a facut jigodie impreuna cu toti fratii sai. Oamenii care le dadeau mancare nu au vrut sa-i duca si la doctor astfel incat erau cu totii pe cale sa moara, ca si zecile de generatii anterioare de pui...

Foto: Azor

I-am dus pe toti 6 la doctor chiar daca au fost foarte greu de carat. Lui Azorel i-am gasit si un stapan la o casa din zona Europa, dar a fugit. L-am cautat foarte mult in zona cand am auzit. Nu l-am gasit. Am dat de el intamplator peste 2 luni, in Voluntari, pe cand invitam toata lumea la Clinica mobila. Ciuc din aceeasi piata a avut sticker (boala venerica). L-am dus la cabinet de 8 ori pentru citostatice si operatie. La inceput a fost dus cu taxiul, dar, nemaiexistand bani de la protectoarea lui, l-am dus in brate pana cand a invatat sa mearga cu lesa.

Foto: Ciuc

- La Bazarul Postavarul am tratat 2 caini de raie. Altuia i-am luat analizele pentru ca o ciuperca ii afecta botul si era sangerand. L-am dus la cabinet si l-am tratat cu antibiotice. Acesti caini au fost deparazitati si vaccinati.

- La Biserica de langa Policlinica Titan erau 4 pui de o luna jumatate, foarte bolnavi. Parintele vroia sa fie dusi undeva, numai sa nu mai fie bolnavi in curtea bisericii si sa-i vada lumea. I-am dus pe toti cu autobuzul, pana la cabinetul Canivet. In prima zi inca au fost transportati in niste plase de nailon, de dus la piata, adica ce aveam la indemana cand am luat contact cu grozavia. Aveau parvoviroza. Unul n-a supravietuit. Ceilalti, daca s-au vindecat, au putut ramane acolo. (Ce inima a avut parintele daca n-a vrut sa-i trateze personal? Chiar nu si-a dat seama ca trebuie sa o faca deoarece pe nici un post de televiziune nu se spune ca trebuie dusi la doctor toti cateii bolnavi?!!). Tot acolo mai era o catea adulta atat de grav bolnava de raie ca aproape nu mai avea par iar pielea era o crusta groasa cu plagi multiple de la scarpinat. Parintele a dat acelasi sfat: "sa o luam de la biserica". Ea a inceput tratament pentru raie si-a inceput sa-si revina cu blana. Pentru ca eram extrem de ocupati, tratamentul a trebuit sa fie terminat de catre ingrijitorii bisericii, instruiti in acest sens. Epilog: dupa 4 luni, puii nu mai existau acolo deoarece murisera accidentati de masini.

- De pe Bd. 1 Dec 1918 am dus la doctor o catea cu paraziti intestinali, iar alta data bolnava de raie. Stapanii care o adoptaseră cand fusese aruncata la bloc nu si-au gasit timp sa o duca. (E ingrijorator acest fenomen al comoditatii.)

- In statia de langa metrou Georgian am gasit un pui cu o umflatura mare intr-o parte. L-am dus la doctor si l-am tinut in casa pe perioada vindecarii. (Timp in care a ros 2 fire de telefon, un cablu TV si un prelungitor...)

Fulg din sectorul 4, zona Progresul, a fost dus la un adapost. Se numea asa deoarece cand era mic, a fost dus in brate la cabinet pentru a fi vindecat de raie. Si-a capatat acest renume fiind foarte slab, slabit de boala. Tot in sectorul 4 am tratat o catea bolnava de pneumonie. Era nedeplasabila, asa ca
am invatat sa-i facem injectii. Era atat de grav bolnava de pneumonie ca-i curgea nasul ca unui copil. S-a vindecat. Fusese adusa de la "adapostul"de stat din Giurgiu, un loc sordid de langa Dunare, cu sute de caini, fara casute, fara tarcuri, fara mancare si apa.

De langa o Piata Ferentari, sector 5, am tratat o catea bolnava de raie. In centrul capitalei am tratat 5 pui si 6 adulti de raie, injectabil si cu pastile. Am intermediat si tratamentul a 2 catei accidentati. Unul din ei era nou venit in zona si nu mai manca de o saptamana. Dus la cabinetul veterinar, a fost recunoscut de doamna doctor care a chemat proprietarul sau. El s-a bucurat nespus si-a continuat tratamentul.

In Voluntari am vindecat foarte multi caini de raie din centru, de pe strazile Balcescu, Tcacenco si Buzias:
- pe str. Buzias "isi facea veacul" o catelusa abandonata de stapani pentru ca avea raie. Am tratat-o si am dat-o la alti stapani, care locuiau pe o alta strada, de pe str. Horia nr 21.
- pe str. Buzias erau catei cu plagi pe care i-am vindecat
- Vasile, cainele unui depozit din centru, fiind necastrat, si-a rupt “falca” in bataie cu un alt caine. L-am dus la Bucuresti de 2 ori pentru aceeasi interventie. Desi nu suporta sa il atingi de doua ori fara sa te muste, totusi, cu aceasta ocazie, a stat foarte cuminte in bratele lui Lungu Marcela cat timp a fost transportat la doctor in Bucuresti, cu o masina mica. Peste cateva luni a patit acelasi lucru. De data asta falca n-a mai putut fi nici taiata, nici cusuta, caci era langa nas.

foto: Marcela si Vasile
foto: Zdreanta

Zdreanta statea pe langa atelierul din piata. A facut o ciuperca din cauza careia ii cadea blana si mirosea urat. L-am dus cu autobuzul tocmai la Ortovet in Bucuresti pentru o lama la microscop, si l-am mai dus cu diverse masini ulterior, pentru tratament. Dupa 2 luni tratamentul a fost intrerupt fiindca nimeni din Voluntari nu vroia sa-i dea pastilele! Iar naveta Bucuresti-Voluntari era prea grea pentru cineva care vroia sa fie eficient, adica sa ajute mai mult decat un singur caine pe zi! (Durata drumului este enorma: 3 ore numai drumul dus-intors cu autobuzul). Un drum Bucuresti-Voluntari, Voluntari-Bucuresti, doar pentru administrarea unor pastile, era extrem de neproductiv pentru protectia animalelor: mult timp pierdut pentru un singur caine. E ca si cum din 10 (30.000, de fapt) copii in pericol salvezi numai unul.

- Din Voluntari am mai dus de urgenta caini cu rani de gradul I, precum Print si Firimitura. Print era un teckel cu stapan, de pe str. Tcacenco. Fusese muscat de caini lupi si nu mai manca de cateva zile desi stapanul, nea Emil, primise niste despagubiri banesti de la stapanii lupilor ca sa il duca la doctor. Vecinii de pe strada s-au sesizat si au anuntat asociatia. Catelul a fost transportat de urgenta, chiar in lipsa stapanului sau. Sansele de supravietuire date de doctor erau de 1%. Avea puroi la plamani. Practic, i se scosesera mai multe tavite de puroi de acolo. A doua zi, stapanul, anuntat si incantat, mai ales ca tratamentul era gratuit, l-a dus singur la Bucuresti. Dar in zilele urmatoare de tratament, a motivat... ca era "prea greu de carat". (Un biet teckel de 8 kg??) si sa fie dus tot de... Lungu Marcela la doctor. In disperare de cauza, l-am dus pana la vindecare, fara a solicita sau a primi nici un leu. Cu tot pronosticul, catelul a supravietuit miraculos.

- Vizavi, dupa cateva zile, s-a imbolnavit un alt pui de teckel. Stapana il ungea... cu otet si cu ceai de galbenele. I-am asigurat si lui tratament gratuit, gratie cabonetului "Canivet". Catelul avea parvoviroza. Dupa ce l-a dus o data, stapana a motivat ca e ... "bolnava". Si sa il duca tot ... noi la perfuzii. L-am dus, fara a-i cere nici un leu, pana s-a vindecat, desi acest lucru a insemnat ajungerea la 10 seara acasa. Cei doi stapani sunt un exemplu concret de inconstienta si arata cum nu se implica stapanii animalelor daca ele se imbolnavesc. In Voluntari, cateii mor cu zile. Lumea n-are deloc constiinta ca trebuie sa-i ducă la doctor. Cate zeci de caini nu au murit in comună exact in aceeasi perioada, pentru ca nu au fost dusi la doctor?

- Un alt caz pe aceeasi strada, mai tarziu: un motan a venit acasa cu labuta zdrelita. Daca o apasai iesea puroi. Stapanii au promis, dar nu l-au dus la doctor. Atunci, ne-am documentat la cabinet cum trebuie tratata o astfel de plaga, cu apa oxigenata si antibiotic, si-am tratat motanul acasa. Proprietarii nici n-au intrebat cat costa, nici n-au achitat nimic, considerand acest lucru ... firesc. (Din partea insa a unei asociatii care nu are sponsorizari, nici medicamente, nici transport, nici salarii).

- La Primaria veche un pui de pisoi a fost atacat de catei ce i-au scos splina afara. Oamenii au fost mirati cand ... li s-a zis ca trebuie dus la doctor. Ei nu l-au dus. L-am dus noi, a fost cusut, dar n-a supravietuit.

- La Piata „Gheata” am gasit un alt pui de pisoi, cu ochii lipiti de la raceala. El a fost vindecat si de otita si tinut ... acasa la noi, in lipsa unui adapost, deoarece trebuia urmarit procesul vindecarii.

- De pe Tcacenco am dus cu ... caruciorul la Bucuresti, in autobuz, o catea fara stapan care se agatase intr-un gard de sarma si avea o gaura imensa si urat mirositoare. S-au cumparat pastile de adormit insă a fost prinsa cu o crosa improvizata, fiind si foarte sperioasa. A fost si castrata caci mai avea si pui: unul mare, aidoma ei, alb cu un ochi negru.

- De pe Tcacenco, am luat intr-o zi la Bucuresti un caine sa-l castram si inca unul care suferea de cataracta profunda. Ar fi avut sanse sa-si revina daca protectorii lui, d-na Nuti si sotul ei, ar fi putut sa-l duca la operatie la Facultatea de medicina veterinara. Ei nu l-au dus iar asociatia n-a avut mijloacele necesare ca s-o faca.

In localitatea Stefanesti am tratat un pui de raie, deplasandu-ne saptamanal acolo.

In comuna Platarasti am inceput tratamentul lui Nero, pentru raie, asigurandu-i-se medicamentele si asigurandu-ne ca are cine sa il continuie.

Foto:
Catelul acesta a fost prins prin tranchilizare apeland la serviciile unui medic cu cabinet particular, mult prea tarziu decat ar fi fost necesar, deoarece directoarea Centrului Teritorial al Sectorului 2, doamna Cecilia Nicolicescu, pe raza careia se afla cainele, desi a fost rugata vreme de cateva luni, nu a vrut sa trimita pe cineva cu pusca cu tranchilizant, cand rana era mai mica. Rana s-a inchis foarte greu iar cainele s-a chinuit foarte mult.

ANIMALE DATE IN ADOPTIE

Din zona unui supermarket din sectorul 2 am luat un pui accidentat de masina, l-am tratat si l-am plasat in sectorul 5. Ulterior insa a murit.

Rita, o catelusa de o luna gasita in Titan de un iubitor de animale , avand aspect de metis de teckel, a fost deparazitata, vaccinata si cazata temporar la o curte din Chitila, contracost. A fost adoptata temporar de un membru al echipei si ulterior a fost data la curte, unei persoane care isi dorea un caine.

Povestea de succes a unui brac. Era intr-o seara ploioasa de martie. Bracul s-a asezat in tramvaiul 40 langa Marcela Lungu si n-a mai plecat. Desigur, era pierdut, caci nu il insotea nimeni. A fost dus spre cazare la niste cunostinte, care n-au vrut nici sa auda. Bracul daduse de caldura. Era atat de infrigurat, incat n-a mai vrut sa se miste de acolo. A fost luat cu forta de acolo si dus in alta parte. Au fost probleme foarte mari cu vecinii deoarece atunci cand plecau stapanii de acasa, el deschidea usile interioare, mergea la cea exterioara si o zgaria incontinuu. Ca si cum nu era de ajuns, urla. Am dat anunturi in presa, pe internet si in cadrul emisiunilor pentru animale de pe TVR 2 si de pe postul ACASA. Persoana care il pierduse l-a regasit cu ajutorul internetului: a dat cautare pe google la expresia "gasit brac". Iar noi dadusem anunt pe diverse site-uri cu acest titlu,"gasit brac". Ce este culmea: cainele tocmai fusese adoptat de acea persoana de la o fundatie pentru protectia animalelor si se pierduse cand fusese scos afara, intr-o seara ploioasa, si fara lesa.

Pentru cele 3 catele din sectorul 3, sterilizate si duse la adapost am gasit stapan la d-na Ilie din comuna Platarasti, judetul Calarasi dar, pentru ca... mancau gainile si stricasera unele obiecte din curte, le-am luat inapoi.

De la capatul tramvaiului 16, zona metrou Republica, am dat la stapan un pui de pisica. Avea un ochi bolnav, nu aveam unde sa il tinem in perioada tratamentului si salvarea a venit prin intermediul postului de televiziune B1 TV. A fost adoptat de d-na Copareanu Aneta din Berceni, care l-a si tratat.

- De la hingheri am scos un caine lup. I-am gasit stapani in Ferentari, la capatul autobuzului 117.

- Tot de la hingheri am scos o catea luata de la capatul unui autobuz din Titan. Am numit-o "Servetel". A fost adoptata de acelasi stapan din Ferentari, de la capatul lui 117. A fugit de acolo si s-a aciuat in zona Universitatii. O studenta la arhitectura s-a atasat de ea si a luat-o acasa, in Baneasa.

- De la hingheri am mai scos un metis de teckel. El a fost adoptat de o familie din Glina. Deoarece nu latra, cum ar fi vrut familia, aceasta l-a incredintat alteia din zona.

- Puiul "cu umflatura", de la capatul autobuzului, acum vindecat, a fost dat in Afumati, la capatul comunei, in zona de stationare a microbuzelor, la d-na Maria. Ulterior, l-a pierdut. Pentru ca nu avem adapost, este destul de dificil sa alegem stapanii cei mai potriviti. Decat sa stea in strada, insa preferam sa le dam sansa de moment.

- Am mers la ecarisaj sa scoatem 3 caini adulti. Am descoperit ca ei fusesera deja scosi de altcineva. Pentru ca aveam banii pregatiti si privirile cainilor inchisi acolo erau disperate, am scos in loc alti 3 caini. I-am dus intr-un adapost.

Tutu, de rasa comuna, avea o luna cand a fost gasit de o iubitoare de animale la un hipermarket. Era intr-o cutie, cu labuta zdrobita. Doctorii de la un cabinet i-au cerut fetei 1 milion ca sa i-l taie, considerandu-l cangrenat. Nu am acceptat, considerand ca este un pret exagerat si ca este mal praxis. Intr-adevar, am dus puiul la un alt cabinet, Canivet, (str. Kiritescu 14 B), unde medicii au considerat ca trebuie amputat doar un deget. Puiul a ramas cu 4 picioare. L-am vaccinat si i-am gasit stapan in Chitila. Cand ne-am dus sa verificam daca mai este acolo, am primit informatia ca "i-a fost luat de un nepot din Baneasa, fiind un caine frumos".

Griuta si Pandele, doi caini aciuati in intersectia Diham, au fost prinsi de hingheri. I-am tinut 3 luni intr-un adapost si pe Pandele l-am dat la stapan in Damaroaia.

De pe str Luica, sectorul 4, am dus la un adapost din Colentina 3 catele. Un pui de doua luni a fost adoptat tocmai in judetul Bacau. Avusese si el probleme cu ochii dar l-am tratat. Am mai dus in judetul Bacau, inca un catel, Biliguta, provenind din piata Big Berceni. La o scoala generala am vaccinat cainii din tarcuri, ca sa poata ramane acolo fara probleme.

foto: in Berceni, langa blocuri

foto: in Orbeni, jud. Bacau, la curte

DACA AR FI FOST FONDURI PENTRU SALARIUL UNEI PERSOANE CARE SA SE OCUPE NUMAI SI NUMAI DE ADOPTII, MULTI CAINI IN PLUS AR FI FOST SALVATI !!! PENTRU CA NU AM AVUT 1000 RON PENTRU ACEST SALARIU, AU PLATIT CU VIATA FOARTE MULTI CAINI.

Pe o catea foarte blanda din Berceni, care insotea oamenii care se intorceau de la serviciu noaptea, in cartier, au luat-o hingherii. Au omorat-o in masina lor, astfel incat n-am mai gasit-o la ecarisaj, ca sa o scoatem.

- Pe Fulg si pe un catel de pe sos. Giurgiului, i-am dus la un adapost.

- 2 catele de pe Luica, Bingolina si inca una, au fost date la stapan la o curte.

- Odata tratati, Coccolino, calcat de masina, din zona Luica, si Pif, bolnava de raie si jigodie, din p-ta Resita, au fost adoptati de Lungu Marcela.

foto: Coccolino azi

In sectorul 5 - Castrand o catea gestanta din Ferentari, am determinat ca ea sa fie adoptata de cei care o hraneau.

Cainii de pe strazi... ajung la hingheri sau sub rotile tramvaiului…
Ei trebuie luati de pe strada intotdeauna!

foto: caine calcat de tramvai pana la adoptie

foto: pui tinut temporar în adapost

In Voluntari am gasit un pui de 4 saptamani sub un nailon, pe mijlocul str. Buzias... I-am gasit stapan in comuna Afumati.

- Doi pui ai unei catele care fatase la groapa de gunoi, au fost transportati la viitorul lor stapan din comuna Pantelimon, la domnul Mihai, pe str. Albinelor.

- Un alt pui de-al ei, cel vindecat de parvoviroza, are stapan in Stefanesti, la d-na Silvia.

- Firimitura a fost adoptata de o familie din sectorul 4, de langa IMGB, la d-na Florenta.

- Catelusa abandonata pentru ca avea raie, a fost adoptata de d-na Mioara de pe str. Horia, nr. 21.

Alte activitati

Colaboratori: Sc. Gen. nr 93 din Berceni. Am avut actiuni cu elevii: fie de redactare a ziarului, fie invitatii la televiziuni, vazand in ele activitati ecologice si de formare a constiintei etice.

ADAPOSTIRE SI ADAPOSTURI
Ne-am descurcat foarte greu cu adapostirea cainilor si pisicilor carora le-am gasit stapan. Ele erau luate de pe strada majoritatea accidentate si cu boli. Trebuiau tinute in perioada tratamentului undeva si chiar dupa, pana le gaseam stapan. Asociatia nu are un adapost. Aceste animale au fost tinute de membrii asociatiei si de persoane care au acceptat sa le primeasca contracost pentru o perioada scurta.
De exemplu, pe Jan din Muzeul satului (foto1 si 2) l-a tinut o pensionara din Chitila cateva zile pana l-am sterilizat. In muzeu fusesera castrate toate catelele si de aceea s-a dus la catelele in calduri din vecini... A fost prins de hingheri cu aceasta ocazie, fiind intr-un spatiu neprotejat. A fost scos de la hingheri si sterilizat. In poza urmatoare se afla in fata institutiei, proaspat castrat. La doctor, in chitila si la muzeu l-am carat... cu caruciorul. Spre deosebire de ceilalti caini... carati in acest mod "avansat"... el a stat foarte cuminte, nemiscat, desi era foarte incomod si barele de fier ii intrau in coaste...

- Tremurici, un metis de ciobanesc carpatin, lasat de cineva iresponsabil in Piata 1 Decembrie 1918, a avut jigodie. Avea 4 luni. A fost salvat "pe ultimii metri", dar a ramas cu un tremurat si cu o imunitate scazuta. Astfel, facea regulat raie, fara a o transmite celorlalti (demodecie). L-am vindecat de mai multe ori. Ultima oara cand i-a erupt raia, avand tot corpul o plaga sangeranda, a determinat oamenii care il hraneau ca sa-l eutanasieze. Mai vrusesera si de alte dati, dar acum erau foarte decisi. In acea zi catelul s-a luat dupa Lungu Marcela pana in casa, desi niciodata nu mai facusese acest lucru... I s-a facut tratament. In prezent este adoptat de familia Lungu Grigore din comuna Pancesti, judetul Bacau. A primit medicamente de sustinere hepatica si ranile nu i-au mai revenit. Noul sau nume este Labus.

Cainele din fotografie, este un alt caz disperat, al unui catel care a intrat in reteaua de canalizare Radet si n-a mai putut iesi vreme de doua luni... In zona Macaralei, piata Trapezului, se construia o noua statie de metrou. Lucrarile i-au astupat iesirea si el urla dupa mancare. Oamenii din zona au destupat orificiile de canalizare si-i aruncau mancare. Bea apa care se scurgea pe la tevi. In luna ianuarie si februarie i-a fost foarte cald acolo. Oamenii au anuntat diverse societati de protectie, pompierii si hingherii, dar toti dadeau neputiinciosi din umeri deoarece catelul era foarte sperios. Cand intra cineva sa-l salveze, dus era! Intra in canalele inguste, care duceau cine stie unde.
Am mers la gura de aerisire a canalului vreme de 2 luni, timp in care am contactat pe cei de la Radet. A vorbit cu cei de la Radet si de la metrou, a coborat la catel in subteran dar catelul fugea de-a lungul canalelor. A dat mancare multe zile si a coborat la el in speranta ca se imprieteneste dar degeaba. A chemat echipa de la Vier Pfoten dar nici ei nu au reusit sa-l prinda cu crosele ori mergand mult de-a lungul canalelor. In final, a aflat ca Fundatia Pentru Protectia Cainilor Comunitari din Campina are custi capcana si ei au trimis una. Cainele a fost prins in interiorul ei. A stat la Lungu M. cat a castrat-o iar apoi a dus-o la adapost.

De Anul Nou, doi gemeni de o luna au fost abandonati intr-o cabina telefonica, langa strada... N-au traversat strada. La ora 8 seara, cand a inceput ploaia de "bombe", unul dintre ei avea deja fundul atins de petarde. Asa ca i-am luat si le-am gasit stapan.

A fost luata de langa un bloc de pe bd. 1 Dec1918, sect. 3 si castrata.
foto: la bloc, in convalescenta, dupa castrare, si la curte intr-o comuna din judetul Bacau

Intr-o zi de vara am gasit intr-o statie o cutie cu pui de pisica. Unul era deja mort, stand in soare de trei ore. Persoanele treceau impasibile si nici macar urletele pisicilor nu i-au determinat sa le acorde primul ajutor, sa-i dea macar deoparte din soare! (Oribil!) Ei au fost luati de noi acasa si hraniti cu seringa trei saptamani, apoi cu biberonul, inca doua. Cea mai mica pisicuta a murit dar celelalte doua au stapan. Nefiind pregatiti pentru adapostire, ca si locatie si personal adecvat, prezenta pisicilor in viata noastra a creat un mare deranj. Asa se intampla in toate cazurile cand iubitorii de animale gasesc pui neajutorati si ii iau din mila. Cei care abandoneaza pui ar trebui reclamati FARA MILA SI FARA EZITARE de martori, caci fac viata celorlalti oameni si a animalelor lor, UN IAD! De altfel, legea ii pedepseste cu 3 ANI INCHISOARE.

Firimitura. A fost gasita in zona "Gheata" sfasiata atat de tare incat i se vedeau organele interne. A fost ocazia cu care am putut-o prinde caci inainte era foarte sperioasa si nu te puteai apropia de ea. A fost cusuta, sterilizata si tinuta acasa la Lungu M. Si-a rupt firele la 2 zile de la operatie si a trebuit sa fie recusuta. I-a gasit stapan la o curte langa IMGB, sect. 4. In zona coastelor se poate observa o linie mare si alba, locul unde a fost sfasiata.)

Majoritatea adaposturilor nu isi permit un postoperator ("punct de lucru"). Noi am vrea sa amenajam unul in cadrul unui adapost care ne primeste cainii. Acest adapost cu aproximativ 300 de caini apartine altei asociatii. Posibilitatile ei banesti sunt limitate si in afara de faptul ca le da sa manace si le face curat nu isi mai permite si altceva. De aceea vrem sa facem un parteneriat cu ea astfel incat sa angajam o persoana care sa caute stapani 8 ore pe zi acelor caini. Am dat si cainii asociatiei "Cutu, cutu" la stapan, dar si pe altii, creand loc pentru cei de pe strada. Practic, nu facem distinctie intre cainii nostri si ai celeilalte asociatii, mai ales ca nu ni se cer bani pentru stationarea cainilor nostri. (Nici nu am avea). Iata cateva imagini de la adapost cu cainii asociatiei "Cutu, cutu".

Foto: Imagine cu Negruta intr-o ghereta, inainte de a avea banii sa-i facem un tarc intr-un adapost
Foto : Imagine din tarc cu Negruta

EDUCATIE SI INFORMARE
ZIARUL "CUTU, CUTU"
Educatia in protectia animalelor este un element extrem de important si extrem de neglijat in Romania. Ziarul „Cutu, cutu” este conceput ca o activitate educativa deoarece societatea a demonstrat grave carente (nenumarate animale schingiuite, abandonate, bolnave, neduse la doctor, etc). Este singurul ziar de protectia animalelor din Romania.

A aparut in 6 numere, numerele avand in jur de 1000 de exemplare. Tirajul a fost mic deoarece n-am avut bani. In el am publicat adresele fundatiilor care au sterilizat gratuit caini si pisici, adresele cabinetelor veterinare care au tratat cu reduceri mari animalele comunitare si salbatice, am invatat lumea care da de mancare acestor animale necajite ca are datoria de a castra si da in adoptie (astfel prolifereaza la nesfarsit). Experienta arata ca „binele facut pe jumatate” nu ajuta sa supravietuiasca pe multi.
Foto: sedinta de redactie cu elevii care au participat la ziarul „Cutu, cutu”
Ei au fost foarte entuziasti, dand dovada de multa maturitate in articolele lor, egalandu-si colegii adulti in conceptii si exprimare. Am publicat legile in vigoare (pentru animalele fara stapan pentru a se cunoaste slabele lor drepturi) si primul ajutor in caz de otravire, studii despre rasa comuna care este o rasa excelenta, date despre adaposturi.

De ce este utila informatia la protectia animalelor?
Aparent, nu este. Dovada ca celelalte fundatii se concentreaza pe sterilizari si adaposturi. Experienta ne arata insa ca omul simplu care coboara sau arunca oase de la etaj pentru cainele din fata blocului nu stie el ca animalul trebuie sterilizat. El ii da sa manance si atat. Cand fata se impovarează si cu puii săi.
Nu-si da seama ca daca ar pune la un loc toti banii cheltuiti pentru mancarea cainilor fatati ar depasi suma pentru sterilizarea mamei lor! Au fost cazuri cand oameni de elita, intelectuali, au renuntat la sterilizare din cauza saraciei.

Un exemplu revelator:
O iubitoare de animale, care activeaza intr-un teatru, a obtinut sterilizarea gratuita pentru o catea dar a considerat ca 100.000 lei dus si 100.000 lei intors – cat costa taxiul – este prea mult pentru buzunarul ei. Cateaua a fatat. A chemat un doctor acasa sa eutanasieze puii abia fatati. A costat-o 5 lei. A pastrat un pui. A tinut puiul in casa pana la varsta de 7 luni. Mancarea acestuia a costat in aceste 7 luni minim 150 lei. A vaccinat puiul (20 lei), i-a cumparat lesa si zgarda (15 lei). A incercat sa ii gaseasca la tara un stapan dar nu a reusit. Drumurile la tara au costat-o minim 50 lei. Cat l-a tinut a avut probleme cu igiena, puiul facand pipi in casa. Dupa 7 luni a lasat puiul afara cat a plecat undeva si nu l-a mai gasit. L-a cautat disperata pe toate strazile din cartier si la hingheri, de multe ori. A oferit „atentii” hingherilor in ideea ca daca o prind, o suna (aproximativ 30 lei). Apoi a promis ca isi ofera lantul si bratara de aur (100 lei) pentru a o gasi prin intermediul unor emisiuni televizate. Total?5 lei (eutanasia)+150 lei (mancarea) +20 lei (vaccinul)+15 lei (lesa si zgarda)+50 lei (drumurile la tara)+30 lei (hingherii) = 270 lei. De 13,5 ori mai mult decat achitarea unui taxi care ar fi dus cateaua-mama la sterilizat.

Trebuie sa invatam oamenii sa nu se mai „zgarceasca” la castrat caci economisesc bani, timp si nervi cu castratul. Apoi, prin eforturi colective, sumele vor fi mai mici. In limitele existente, oamenii pot beneficia uneori si de transport gratuit. Altfel vor avea parte de multe cheltuieli si de multe necazuri. Cand fata cainii, vin hingherii adusi de ceilalti vecini si raman fara nici un caine.
Daca ar fi instruiti printr-o ampla mediatizare, problema cainilor s-ar dovedi simpla (ca marul lui Newton): daca fiecare face asa la blocul sau ii castreaza si le cauta stapan), nu vom mai avea probleme. Mai informati, mai puternici. Se spune ca un om informat face cat 10. N-am fi doar 2-3 oameni de la protectia animalelor in capitala, ci o armata bine instruita care stie exact ce are de facut.
Am fi ca un zid (in fata bolilor, in fata mortii, in fata hingherilor). 2-3 oameni la protectia animalelor nu ajung. Ei repara pe o parte, ceilalti strica pe de alta. (Si eforturile celor de la protectie sunt titanice. Nu se tine cont ca e sambata, duminica, ora 8 seara sau sarbatoare cand sunt probleme. Si cand nu sunt??).
E nevoie de efortul unit al tuturor pentru a se misca ceva. Fundatiile nu ajung. Ele nu acopera nici un sfert din necesitatile capitalei. E pacat ca exista animale necajite intr-o perioada si intr-o lume care se vrea civilizata. In lipsa unei legi juste de protectia animalelor va rugam sa va alaturati noua. De ce nu numai noi? NU SUNT ANIMALELE NOASTRE. (Ale celor de la protectia animalelor). „Nu le-am facut noi cu...”, mai pe romaneste. Sunt ale comunitatii.

In lipsa unui ziar am putea edita un buletin informativ de o foaie, cu principalele adrese. Din pacate, 2-3 oameni nu pot acoperi volumul de munca existent, astfel incat sa nu mai existe probleme nerezolvate. Nu se poate vorbi deocamdata de "promptitudine", "profesionalism" si "succes" in acest domeniu.

CONCLUZIE

Intre 2003-2006 asociatia si-a desfasurat activitatea greu, din cauza lipsei de bani: in 60% din cazuri cainii au transportati in brate si, din statii, cu autobuzul. (Nu am avut masina). Cand au fost libere, ne-au ajutat masinile Fundatiilor "Brigitte Bardot" si "Animaux Sans Frontieres".

Transportul in brate a fost o solutie de compromis dar inadecvata, deoarece cainii sunt foarte grei (20-25 kg), iar cu timpul au aparut si probleme cu spatele. S-a pierdut mult timp cu drumul iar numarul cainilor ajutati a fost minim.

Spre deosebire de noi, Fundatia „Animaux Sans Frontieres” transporta cu masina la doctor 6 catei la un drum! Noi, numai unul. In directia sterilizarilor gratuite am colaborat cu Fundatia "Brigitte Bardot" (care acum si-a inchis reprezentanta in Romania) si cu Fundatia „Gaia” si cabinetele veterinare Ortovet si Canivet.

Noi am suportat hrana, medicamentele prescrise, vaccinurile, deparazitarile, telefoanele, accesoriile necesare adoptiei, transportul si multe alte lucruri care au costat foarte mult.