Legea zootehniei
Legea nr. 72/2002
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI
Anul XVI - Nr. 271
PARTEA I
LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI Şl ALTE ACTE
Marţi, 23 aprilie 2002
SUMAR
Nr. Pagina
LEGI Şl DECRETE
72. — Legea zootehniei ………………………………………. 1-3
334. — Decret pentru promulgarea Legii zootehniei……….... 3
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE
ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE
CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL
LEGI Şl DECRETE
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
LEGEA
zootehniei
ParlamentuI României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. — Zootehnia este o ramură importantă a agricul-
turii, care implică activitatea de creştere, nutriţie, amelio-
rare, reproducţie şi protecţia animalelor.
Art. 2. — Prezenta lege reglementează desfăşurarea de
către crescătorii de animale a activităţilor enumerate la
art. 1, pentru animalele din următoarele specii: taurine,
bubaline, cabaline, ovine, caprine, porcine, iepuri, animale
de blană, canide, feline, păsări, peşti, albine şi viermi de
mătase.
Art. 3. — Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor
elaborează şi promovează politici privind creşterea şi ame-
liorarea animalelor, coordonează întreaga activitate din
domeniu, iar împreună cu organele administraţiei publice
locale sprijină asociaţiile profesionale ale crescătorilor de
animale.
Art. 4. — În înţelesul prezentei legi, crescători de ani-
mate sunt persoanele fizice şi juridice care deţin în proprie-
tate speciile de animale prevăzute la art. 2, înscrise in
Registrul de evidenţă agricolă.
2 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 72/31.I.2002
CAPITOLUL II
Creşterea şi exploatarea animalelor
Art. 5. — (1) Creşterea şi exploatarea animalelor este
activitatea desfăşurata de crescătorii de animale, indiferent
de statutul juridic al acestora, în scopul obţinerii de produşi
şi produse animaliere.
(2) Activitatea de creştere a animalelor se realizează în
exploataţii zootehnice, asociaţii şi crescătorii individuale.
(3) În alegerea sistemelor de creştere şi a tehnologiilor
de exploatare crescătorii de animate sunt obligaţi să pre-
vină poluarea, deteriorarea mediului ambiant şi să respecte
regulile de protecţie a animalelor, precum şi măsurile de
apărare a sănătăţii acestora.
Art. 6. — Asociaţiile profesionale ale crescătorilor de
animale care fac dovada reprezentării la nivel naţional, pe
principiul piramidal, a majorităţii crescătorilor pentru care a
fost constituită asociaţia sunt recunoscute de Ministerul
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor ca parteneri în elabora-
rea politicilor, strategiilor, a programelor de creştere şi a
politicilor pe produs.
Art. 7. — Patrimoniul zootehnic al crescătorilor de ani-
male este constituit din efectivele de animale menţionate la
art. 2, împreună cu construcţiile aferente.
Art. 8. — (1) Construcţiile zootehnice aflate în proprieta-
tea unităţilor administrativ-teritoriale, care se pretează la
creşterea animalelor şi păsărilor si sunt neutilizate în acest
scop, vor fi date în administrare asociaţiilor crescătorilor de
animale, persoanelor fizice sau juridice, care vor să
desfăşoare activităţi zootehnice.
(2) Terenurile de sub construcţii şi cele de incintă vor fi
date în administrare, fără plată, pe perioada desfăşurării
activităţii.
(3) Consiliile locale vor aproba atribuirea de teren cu
destinaţie agricolă, din rezervă, pentru asigurarea necesa-
rului de furaje crescătorilor de animale care populează
spaţiile prevăzute la alin. (1).
(4) La concesionarea terenurilor cu destinaţie agricolă
de la Agenda Domeniilor Statului, în scopul producerii fura-
jelor, crescătorii de animale au prioritate.
Art. 9. — În scopul evidenţierii statistice, al apărării
sănătăţii, stabilirii valorii genetice, înregistrării, deplasării,
etichetării şi al valorificării efectivelor de animale este obli-
gatorie individualizarea tuturor animalelor în termen de
2 ani de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Art. 10. — Ministerul Agriculturii, Alimentatiei şi Pădurilor
împreună cu InstitutuI Naţional de Statistică asigură un
sistem informaţional statistic privind cunoaşterea evoluţiei
efectivelor de animale şi a producţiilor zootehnice şi orga-
nizează recensăminte ale animalelor domestice la toţi
deţinătorii de animale.
Art. 11. — (1) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor, pentru dezvoltarea producţiei animaliere, poate
acorda crescătorilor de animale prime la vânzare-
cumpărare, alocaţii şi avantaje fiscale pe produs, în confor-
mitate cu reglementările legale în vigoare.
(2) Condiţiile de alocare a stimulentelor, cuantumul
acestora şi forma de acordare se stabilesc anual prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în limita fondurilor alo-
cate de la bugetul de stat.
Art. 12. — Calitatea de crescător de animale, precum
şi de membru al unei asociaţii profesionale de profil dă
drept de preemţiune la obţinerea de licenţe, cu sprijinul
Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în vederea
valorificării la export a animalelor şi a produselor de origine
animalieră.
CAPITOLUL III
Nutriţia animalelor
Art. 13. — (1) Nutriţia animalelor, în înţelesul prezentei
legi, este o activitate zootehnică de interes major prin care
se asigură conversia optimă a resurselor nutritive în pro-
duse animaliere. Resursele nutritive, denumite furaje, includ
totalitatea produselor vegetale, animale, minerale şi de sin-
teză care, prin folosirea în hrana animalelor, asigură
desfăşurarea normală a funcţiilor vitale şi valorificarea
potenţialului de producţie şi reproducţie al acestora.
(2) În sensul prezentei legi, activităţile privind nutriţia
animalelor se referă la:
a) producerea, recoltarea, depozitarea, conservarea, pre-
lucrarea şi valorificarea plantelor de nutreţ;
b) fabricarea, comercializarea şi utilizarea nutreţurilor
combinate, precum şi a altor preparate furajere din pro-
ducţia internă sau din import, destinate nutriţiei animalelor;
c) producerea şi folosirea biopreparatelor furajere;
d) stabilirea raţiilor şi normelor de furajare în funcţie de
tehnologia de creştere şi exploatare a animalelor.
Art. 14. — Nutreţurile concentrate simple, combinate,
aditivii furajeri, premixturile, substanţele energetice, sub-
stanţele minerale şi preparatele speciale trebuie să cores-
pundă parametrilor de calitate şi salubritate stabiliţi prin
norme ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor
şi ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Art. 15. — (1) Controlul producerii nutreţurilor combinate
şi preparatelor furajere se realizează prin inspecţia oficială
efectuată de către unităţi specializate şi abilitate de
Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, care
urmăresc ca producerea, importul, fabricarea, circulaţia,
comercializarea şi folosirea acestora să se efectueze în
conformitate cu reglementările legale privind protecţia
sănătăţii oamenilor, animalelor şi a mediului.
(2) Condiţiile şi criteriile ce trebuie îndeplinite de
unităţile specializate pentru a fi abilitate în controlul oficial
al producerii nutreţurilor combinate şi preparatelor furajere
se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(3) Inspecfiile se fac în toate etapele de producţie şi de
manufacturare, înainte de comercializare, la import şi
export şi la utilizarea produsului.
Art. 16. — Sunt considerate furaje de natura vegetală:
cerealele, leguminoasele şi plantele tehnice pentru boabe,
gramineele, leguminoasele anuale şi perene, precum şi alte
plante anuale destinate folosirii ca nutreţuri, masa verde,
fibroase deshidratate natural şi artificial, suculente, cât şi
produse care provin din producţia secundară a culturilor
realizate în teren arabil şi din producţia pajiştilor naturale
şi a pădurilor.
Art. 17. — Sunt supuse regimului de exploatare stabilit
prin prezenta lege următoarele categorii de terenuri:
a) pajistile comunale care fac parte din domeniul privat
al statului' si se afia Tn administrarea consiliilor locale res-
pective;
b) pajiştile în indiviziune care, fie prin lege, fie prin
efectul actelor de proprietate sau acordul ulterior al copro-
prietarilor, se folosesc în comun în cadrul asociaţiilor de
păşunat;
c) pajistile situate pe orice fel de terenuri din zonele
montane, inclusiv golurile alpine, sau cele situate în zone
inundabile ale râurilor şi în Lunca Dunării, care nu intră în primele două categorii şi sunt folosite numai în timpul prielnic păşunatului, aparţinând domeniului public al statului;
d) pajiştile cu regim special, cu excepţia perimetrelor de
protecţie ecologică, a rezervaţiilor naturale, a parcurilor
naturale şi naţionale;
e) terenurile arabile şi cele provenite din pajiştile comu-
nale destinate producerii de furaje şi seminţe de culturi
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEl, PARTEA I, Nr. 72/31.I.2002 3
furajere, inclusiv terenurile folosite pentru lucrări de
îmbunătăţire a pajiştilor.
Art. 18. — (1) Terenurile evidenţiate ca pajişti,
aparţinând consiliilor locale comunale, obştilor sau unor
asociaţii de crescători, se folosesc în exclusivitate pentru
păşunat, fâneaţa, cultivarea plantelor de nutreţ, în vederea
obţinerii de masă verde, fân sau seminţe, perdele de pro-
tecţie a pajiştilor, construcţii zoopastorale, lucrări de
îmbunătăţiri funciare pentru creşterea potenţialului de pro-
ducţie al pajiştilor.
(2) Administrarea pajiştilor comunale, oraşeneşti şi muni-
cipale intră în atribuţiile consiliilor locale, care vor stabili în
răspunderea directă şi nemijlocită a primarilor executarea
prevederilor cuprinse în amenajamentele pastorale şi în
planurile anuale de exploatare a pajiştilor de pe raza
unităţilor administrativ-teritoriale respective. Gospodărirea
acestor suprafeţe se face cu consultarea crescătorilor de
animale, cu asistenţă tehnică a specialiştilor din unităţi
subordonate ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor.
Art. 19. — (1) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor, prin organele de specialitate, elaborează strate-
gia de organizare şi exploatare a pajiştilor, parametrii teh-
nici şi metodologia recomandată deţinătorilor de terenuri
agricole folosite pentru furajarea ariimalelor, care vor fi
prevăzute în normele metodologice.
(2) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin
organele de specialitate, împreună cu consiliile judeţene şi
cu consiliile locale, elaborează strategia de organizare şi
exploatare a pajiştilor şi prezintă, în mod distinct, regle-
mentări stricte privind transhumanţa ovinelor, ca formă de
punere în valoare a resurselor furajere montane şi alpine.
Art. 20. — (1) Păşunile împădurite pot fi readuse în cir-
cuitul pastoral, cu aprobarea direcţiilor generale pentru agri-
cultură şi industrie alimentară judeţene, pe baza unor studii
de transformare şi a unor programe de îmbunătăţire şi
exploatare a acestora, întocmite de unităţile de specialitate
autorizate.
(2) Recoltarea masei lemnoase de pe aceste terenuri
se va face cu respectarea normelor tehnice silvice de
exploatare.
Art. 21. — Terenurile evidenţiate ca păşuni, fâneţe şi
păşuni împădurite pot fi schimbate cu terenuri agricole sau
cu destinaţie forestieră, cu respectarea reglementărilor
legale în vigoare.
Art. 22. — (1) Terenurile ocupate de pajişti care, prin
degradare sau poluare, şi-au pierdut total sau partial capa-
citatea de producţie vor fi constituite în perimetre de ame-
liorare de interes naţional, pe care se vor executa lucrări
de repunere în valoare şi amenajare, corespunzător regle-
mentărilor legale în vigoare, fără schimbarea proprietarului.
(2) În vederea executării lucrărilor prevăzute la alin. (1),
în cadrul perimetrelor stabilite, deţinătorii de pajişti sunt
obligaţi să pună la dispoziţie terenurile respective pe peri-
oada realizării proiectelor şi să aplice prevederile acestora.
Art. 23. — Lucrările de protecţie şi ameliorare a
pajiştilor naturale se realizează din fondul de ameliorare a
fondului funciar aferent sectorului agricol, aflat la dispoziţia
Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
CAPITOLUL IV
Ameliorarea animalelor
Art. 24. — (1) Ameliorarea efectivelor de animale repre-
zintă o activitate cu caracter prioritar în strategia dezvoltării
zootehniei românesti şi se desfăşoară de către structuri de
specialitate, sub îndrumarea şi controlul Ministerului
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu consultarea aso-
ciaţiilor crescătorilor de animale.
(2) Zonarea în teritoriu a speciilor, raselor şi tipurilor de
animale, în funcţie de condiţiile agroecologice şi de intere-
sele social-economice, precum şi activitatea de ameliorare
a acestora se realizează prin programe naţionale de
ameliorare a animalelor, elaborate pe o perioadă determi-
nată de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu
sprijinul asociaţiilor profesionale ale crescătorilor de ani-
male, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii,
alimentatiei şi pădurilor.
(3) Ameliorarea genetică a animalelor se realizează prin
lucrări de selecţie şi hibridare efectuate pe baza controlului
oficial al performanţelor zootehnice şi prin reproducţie diri-
jată.
Art. 25. — (1) Coordonarea şi controlul activităţii de
ameliorare a efectivelor de animale se fac de către
Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi se reali-
zează de instituţii şi organizaţii implicate în acest proces,
după cum urmează:
a) instituţii pentru controlul oficial al performanţelor pro-
ductive la animale şi evaluări genetice şi structuri teritoriale
abilitate în acest scop;
b) asociaţii ale crescătorilor de animale, constituite potri-
vit legislaţiei în vigoare;
c) unităţi specializate de însămânţări artificiale, precum
şi cele producătoare de material seminal, ferme zootehnice
de elită, depozite de reproducători, acreditate şi autorizate
în acest scop.
(2) Atribuţiile şi competenţele acestor structuri organiza-
torice trebuie să corespundă programelor naţionale de
ameliorare pe specii, conform actelor normative în vigoare.
Art. 26. — Controlul oficial al performanţelor zootehnice
se organizează şi se desfăsoară în conformitate cu nor-
mele şi instrucţiunile elaborate de unităţile specializate şi
abilitate de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
Art. 27. — Conservarea resurselor genetice constituite
din populaţii de animale restrânse numeric, în pericol sau
pe cale de dispariţie, se finanţează de la bugetul de stat
prin bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Păduri-
lor.
Art. 28. — Pentru protejarea şi dezvoltarea patrimoniului
genetic naţional din zootehnie, în concordanţa cu progra-
mele naţionale de ameliorare a efectivelor de animale,
toate importurile şi exporturile de animale de reproducţie,
material seminal, embrioni şi ouă de incubaţie se avizează
de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
Art. 29. — Ameliorarea efectivelor de animale este o
activitate de interes public şi se finanţează de la bugetul
de stat, în limita sumelor prevăzute cu aceasta destinaţie,
din bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor,
pentru urmatoarele acţiuni:
a) individualizarea, codificarea animalelor şi constituirea
bazei de date;
b) controlul performanţelor zootehnice;
c) lucrările pentru stabilirea valorii de ameliorare.
CAPITOLUL V
Reproducţia animalelor
Art. 30. — (1) Procesul de reproducţie a animalelor
este o activitate de bază în zootehnie, necesară pemtru
reluarea ciclurilor de producţie.
(2) Reproducţia animalelor se organizează şi se
desfăşoară prin însămânţări artificiale, montă naturală şi
transfer de embrioni.
(3) Crescătorii de animale sunt liberi să aleagă pentru
efectivele proprii metoda de reproducţie prevăzută la
alin. (2).
Art. 31. - (1) Înfiinţarea şi organizarea noilor unităţi
specializate pentru testarea reproducătorilor, producerea de
material seminal, însămânţări artificiale la animale necesită
autorizarea de funcţionare eliberată de instituţiile abilitate
ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
(2) Condiţiile pentru acreditarea şi autorizarea unităţilor
specializate pentru testarea reproducătorilor, producerea de
material seminal congelat şi însămânţări artificiale la
4 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 72/31.I.2002
animale se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, ali-
mentatiei şi pădurilor.
Art. 32. — (1) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor va sprijini, prin structurile de specialitate subordo-
nate, înfiinţarea de noi staţiuni sau puncte săteşti de montă
naturală.
(2) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin
unităţile specializate din teritoriu, va autoriza pentru montă
naturală reproducători ai crescătorilor de animale, cu res-
pectarea cerinţelor zootehnice şi sanitar-veterinare.
Art. 33. — (1) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor, prin organele sale de specialitate, va emite
norme tehnice privind organizarea şi funcţionarea staţiunilor
şi punctelor de montă naturală, care vor fi aprobate prin
ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
(2) Consiliile locale organizează şi asigură buna
funcţionare a staţiunilor de montă naturală, conform legilor
în vigoare.
(3) Consiliile locale sunt obligate să asigure staţiunilor
de montă naturală terenul cu destinaţie agricolă necesar
pentru producerea furajelor.
Art. 34. — Prin material biologic de reproducţie testat se
înţelege orice reproducător, material seminal, ouă de
incubaţie, ovule, zigofi şi embrioni individualizaţi în sistem
unitar şi înregistraţi în cărţile de rasă.
Art. 35. — (1) Pentru promovarea în interes public a
reproducţiei şi selecţiei animalelor de producţie se
finanţează de la buget, prin alocaţii anuale acordate de
Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, acţiunile care
urmează:
a) controlul oficial al performanţelor de producţie;
b) lucrările pentru evaluarea valorii de ameliorare şi de
bonitare;
c) contavaloarea materialului seminal indigen utilizat la
însămânţările artificiale se suportă în proporţie de până la
100%, în funcţie de valoarea de ameliorare a
reproducătorilor, atestată şi autorizată oficial, precum şi a
agentului criogenic folosit la conservare.
(2) Se finanţează din bugetele administraţiei publice
locale activităţile:
a) lucrările necesare pentru atribuirea codurilor şi nume-
relor de înmatriculare a animalelor de producţie;
b) organizarea depozitelor de reproducători.
Art. 36. — Biotehnologia transferului de embrioni şi
manipulările genetice efectuate cu caracter experimental
sunt de competenţa institutelor de cercetări ştiinţifice şi de
învăţământ superior de profil, iar aplicarea în practică se
efectuează sub controlul Ministerului Agriculturii, Alimentăţiei
şi Pădurilor.
CAPITOLUL VI
Protecţia animalelor
Art. 37. — (1) Crescătorilor de animale Ie este interzis
să producă animalelor durere, suferinţă, nelinişte sau inva-
liditate, cu bună ştiinţă.
(2) Durerea evitabilă este cauzată animalelor prin lovire
sau accidente traumatice.
(3) Suferinţa, alta decât cea provocată de durere, este
cauzată animalelor de înfometare, sete sau oboseală
excesivă.
(4) Starea de nelinişte este cauzată de privarea anima-
lelor de libertate prin legarea defectuoasă sau încarcerarea
severă, singurătate, de introducere în spaţiul lor de viaţă a
unor animale din alte specii sau din aceeaşi specie fără o
acomodare prealabilă, de senzaţia de pierdere a echilibru-
lui, de zgomote puternice, de şocuri luminoase sau
electrice.
(5) Invaliditatea voită este cauzată animalelor prin lucrări
experimentale.
(6) În termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi
în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu consultarea orga-
nizaţiilor neguvemamentale interesate, va elabora reguli de
protecţie a animalelor domestice, care vor fi aprobate prin
ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
Art. 38. — Animalele vor fi cazate, hrănite şi adăpate în
funcţie de specie, gradul de dezvoltare şi adaptare.
Art. 39. — Deţinătorii de animale vor respecta condiţiile
optime de creştere şi exploatare, conform tehnologiei.
CAPITOLUL VII
Răspunderi şi sancţiuni
Art. 40. — Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage
răspunderea administrativă, contravenţională, civilă sau
penală, dupa caz.
Art. 41. — (1) Constituie infracţiuni următoarele fapte:
a) falsificarea înscrisurilor în certificatele de origine şi
valoare de ameliorare sau în alte evidenţe oficiale;
b) înscrierea în etichetele de prezentare a nutreţurilor
combinate a unor date care nu corespund cu compoziţia
chimică a acestora;
c) folosirea de pesticide sau de alte substanţe toxice
fără avertizarea deţinătorilor de animale din zonă;
d) producerea şi vânzarea neautorizată de nutreţuri
combinate sau de aditivi furajeri;
e) schimbarea destinaţiei suprafeţelor de pajişti în alte
categorii de folosinţă, fără aprobare legală;
f) distrugerea unor loturi semincere prin păşunat, cosit
sau pe altă cale;
g) utilizarea în alte scopuri a fondurilor ce se constituie,
conform legii, pentru lucrări privind întreţinerea şi
îmbunătăţirea pajiştilor;
h) executarea de lucrări de manipulare genetică la
animale, fără aprobarea forului de specialitate imediat
superior.
(2) Infracţiunile prevăzute la alin. (1) lit. c), e) şi f) se
pedepsesc cu închisoare de la 2 luni la 2 ani.
(3) Infracţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d), g) şi
h) se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Art. 42. — (1) Constituie contravenţii la prezenta lege,
dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit
legii penale, să constituie infracţiuni, săvârşirea de către
persoanele fizice sau juridice a următoarelor fapte:
a) producerea de embrioni, material seminal congelat,
icre embrionate, larve şi puiet de peşte, ouă de încubaţie
pentru hibrizi comerciali şi ouă de viermi de mătase, în
afara unităţilor specializate, autorizate în acest scop, sau
de la reproducători, pentru folosirea cărora nu s-au emis
autorizaţii, precum şi introducerea şi utilizarea celor prove-
nite din import, fără a dispune de autorizaţia necesară;
b) executarea neautorizată a transferului de embrioni
sau a însămânţărilor artificiale pentru alte animate decât
cele în proprietate;
c) nerespectarea normelor şi instrucţiunilor tehnice pri-
vind efectuarea montei şi asigurarea numărului de repro-
ducători masculi folosiţi în staţiuni comunale şi puncte de
montă naturală sau prin contracte civile;
d) monta clandestină, constând în folosirea
reproducătorilor masculi neautorizaţi la monta femelelor.
e) neprezentarea şi nedeclararea animalelor recenzorilor
care efectuează recensămintele agricole;
f) menţinerea de reproducători masculi necastraţi cu
intenţia de a fi folosiţi la monta clandestină;
g) folosirea unor componente neadecvate sau necertifi-
cate calitativ pentru fabricarea de nutreţuri combinate sau
de premixturi furajere;
h) păşunatul neautorizat sau introducerea animalelor pe
pajişti în afara perioadei stabilite pentru păşunat;
i) refuzul de către titularii de pajişti de a participa la
întocmirea planurilor de exploatare a pajiştilor, împiedicarea
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 72/31.I.2002 5
sau interzicerea punerii în aplicare a lucrărilor prevăzute în
acestea;
j) neîndeplinirea de către deţinătorii sau utilizatorii de
pajişti a obligaţiilor prevăzute în contract;
k) circulaţia pe pajişti cu orice mijioace de transport,
inclusiv cu atelajele, care cauzează deteriorarea acestora;
l) organizarea şi punerea în funcţiune de noi exploataţii
zootehnice fără autorizaţii emise de organele abilitate în
acest sens;
m) poluarea şi/sau deteriorarea mediului ambiant;
n) nerespectarea protecţiei animalelor;
o) omisiunea de a da ajutorul necesar ori de a înştiinţa
stăpânul, deţinătorul sau organul competent, în cazul găsirii
unui animal rătăcit, părăsit sau abandonat a cărui viaţă,
sănătate ori integritate corporală este în primejdie;
p) darea în folosinţă a pajiştei, fie pentru păşunat, fie
pentru obţinerea de producţii de culturi furajere, persoane-
lor care nu sunt îndreptăţite la pajişte;
r) utilizarea amenajărilor piscicole în alte scopuri decât
creşterea peştilor.
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează
după cum urmează:
a) cu amendă de la 2.500.000 lei la 5.000.000 lei, fap-
tele prevăzute la lit. f), k), o) şi p);
b) cu amendă de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, fap-
tele prevăzute la lit. e), i) şi n);
c) cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei, fap-
tele prevăzute la lit. d), h), j) şi r);
d) cu amendă de la 20.000.000 lei la 40.000.000 lei,
faptele prevăzute la lit. c), g) şi m);
e) cu amendă de la 30.000.000 lei la 50.000.000 lei,
faptele prevăzute la lit. a), b) şi I).
(3) La propunerea primarului din unitatea administrativ-
teritorială unde s-a săvârşit una dintre contravenţiile
prevăzute la alin. (1), consiliul local poate transforma cuan-
tumul contravenţiei constatate în zile-muncă în folosul
comunităţii.
(4) Valoarea unei zile-muncă se calculează luându-se
ca bază de referinţă salariul minim pe economie valabil la
acea dată.
(5) Amenzile se fac venit la bugetul de stat şi la buge-
tul local, după caz.
(6) Cuantumul amenzilor contravenţionale se indexează
periodic prin hotărâre a Guvernului, în funcţe de rata
inflaţiei.
Art. 43. — Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite de
Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, de Ministerul
Apelor şi Protecţiei Mediului, de prefecţi şi de personalul
abilitat al Ministerului de Interne.
Art. 44. — Prevederile prezentei legi referitoare la con-
travenţii se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
CAPITOLUL VIII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 45. — În scopul perfecţionării procesului decizional,
pe lângă Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor
funcţionează Consiliul zootehnic consultativ, numit prin
ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, în
componenţa căruia intră specialişti din cercetarea ştiinţifică,
învăţământuI superior agricol, agenţi economici cu capital
de stat şi privat din agricultură, reprezentanţii unor asociaţii
profesionale ale crescătorilor de animale.
Art. 46. — Definirea termenilor specifici zootehniei uti-
lizaţi este înscrisă în anexa care face parte integrantă din
prezenta lege.
Art. 47. — (1) Normele metodologice pentru aplicarea
prezentei legi vor fi elaborate în termen de 30 de zile de
la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se
abrogă: Legea nr. 8/1971 privind organizarea, administrarea
şi folosirea pajiştilor, loturilor zootehnice şi semincere, pre-
cum şi a staţiunilor comunale de montă, publicată în
Buletinul Oficial, Partea I, nr. 51 din 29 aprilie 1971; Legea
nr. 40/1975 privind creşterea şi ameliorarea animalelor,
publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 134 din
25 decembrie 1975; Legea nr. 2/1982 privind organizarea
producerii şi folosirii raţionale a resurselor de nutreţuri,
publicată în Buletinul Oflcial, Partea I, nr. 37 din 7 aprilie
1982; DecretuI nr. 139/1977 privind unele măsuri pentru
îmbunătăţirea organizării sericiculturii, publicat în Buletinul
Oficial, Partea I, nr. 45 bis din 2 iunie 1977, şi orice alte
dispoziţii contrare.
Aceasta lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 12 decembrie 2001, cu respecta-
rea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR PREŞEDlNTELE SENATULUI
VALER DORNEANU NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 16 ianuarie 2002.
Nr. 72.
D E F I N I R E A U N O R T E R M E N I S P E C I F I C I Z O O T E H N I E I
1. Ameliorarea animalelor — modificarea structurii gene-
tice a populaţiilor de animale supuse selecţiei în succesiu-
nea generaţiilor, în vederea obţinerii unor producţii
animaliere mai mari.
2. Patrimoniu genetic — totalitatea efectivelor înregistrate
numeric ale populaţiilor de animale, de păsări, din sericicul-
tură, apicultură şi piscicultură, izolate reproductiv după rase
sau grupate în linii pure de hibrizi, recunoscute oficial ca
surse genetice valoroase pentru ameliorarea speciei din
care fac parte.
3. Valoarea genetică — puterea de transmitere la urmaşi
a performanţelor de producţie ale unui animal cuprins în
lucrările de selecţie.
4. Lucrări de selecţie — complex de acţiuni şi metode
de identificare a indivizilor dintr-o populaţie de animale,
recunoscuţi ca tipuri dorite pentru admiterea la reproducere
în detrimentul altor tipuri nedorite, care sunt eliminate.
5. Hibridare — încrucişarea animalelor din rase sau
specii diferite, dar apropiate genetic.
6. Animale de reproducţie — populaţii de animale
aparţinând unei rase, linii pure sau metişi, care sunt:
• individualizate în sistem unitar de identificare sigură,
simplă şi permanentă pe tot parcursul vieţii;
• au fost, se afla sau pot fi luate în controlul perfor-
manţelor zootehnice — sunt înscrise în evidenţele oficiale
de selecţie;
• au sau li se pot emite certificate de origine şi valoare
productivă.
7. Individualizarea — procedeu de stabilire a identităţii
fiecărui animal astfel încât să poată fi recunoscut în orice
6 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 72/31.I.2002
împrejurare şi în tot cursul vieţii sale, până la ieşirea din
sfera exploatării.
8. Controlul performanţelor — procedeu folosit pentru
masurarea şi stabilirea performanţelor productive, indusiv a
calităţii produselor obţinute de la animale, iar pentru a
avea caracter oficial, efectuarea şi înregistrarea acestora
trebuie să fie realizate de o instituţie de stat, neutră şi
imparţială, sau de o organizaţie abilitată în acest scop.
9. Certificat de origine şi valoare productivă — document
tipizat, întocmit şi eliberat de instituţii abilitate în acest
scop, în care sunt specificate originea (ascendentă) şi per-
formanţele de producţie, ca rezultantă a controlului oficial,
pentru un animal de reproducţie.
10. Carte de rasă (Registru genealogic) — inventarierea
animalelor de-a lungul generaţiilor dintr-o rasă sau
populaţie izolată reproductiv, în care se înscriu perfor-
manţele productive şi valorile de ameliorare ale acestora,
fiind principalul instrument tehnic de dirijare a procesului de
selecţie în direcţia dorită.
11. Montă naturală — împerecherea masculului cu feme-
lele în condiţii fiziologice naturale.
12. Însămânţare artificială — procedeu tehnic de depu-
nere a materialului seminal în porţiunea aparatului genital
femel care asigura garanţia fecundării.
13. Transfer de embrioni — biotehnologie pentru scurta-
rea intervalului între generaţii şi accelerarea difuzării pro-
gresului genetic, prin utilizarea unor metode de înaltă
tehnicitate la recoltarea şi depunerea embrionilor de la
donatoare genetic valoroase la reproducere — gazdă până
la fătare.
14. Embrion — stadiu de dezvoltare a unui organism
viu, de la faza de ou fecundat, parcurgând toate fazele
fiziologice naturale până la făt — constituirea organelor
vitale.
15. Material seminal — produsul glandelor sexuale al
unui reproducător autorizat, pentru a putea fi recoltat şi
preluat în vederea conservării capacităţii fecundate, până la
folosirea lui la însămânţarea artificială a femelelor.
16. Unitate de însămânţări artificiale — un complex de
mijioace materiale, cu organizare şi amenajări specifice, în
care reproducătorii masculi selecţionaţi şi autorizaţi oficial
sunt întreţinuţi şi folosiţi în scopul recoltării şi conservării
materialului seminal ce va fi distribuit pentru însămânţări
artificiale.
17. Staţiuni de montă — spaţii special amenajate pentru
întreţinerea reproducătorilor şi pentru împerecherea naturală
a masculului cu femela, sub supraveghere tehnică.
18. Incubaţia — procedeu tehnologic care realizează
condiţiile capabile să asigure dezvoltarea normală a
embrionului din ou, în perioada caracteristică speciei, în
scopul obţinerii prin ecloziune a unui organism viu, normal
dezvoltat.
19. On (ouă) de incubaţie — ou (ouă) fecundat/fecundate,
normal constituit/constituite morfologic, care provin de la
indivizi sănătoşi şi cu potenţial genetic autentic valoros.
20. Ferme (nuclee) de elită — exploataţii zootehnice cu
condiţii optime de întreţinere — furajare şi cazare — a
unui efectiv de rasă curată sau în experiment genetic,
supus lucrărilor de selecţie, de la care se difuzează
descendenţa de-a lungul generaţiilor obţinute în progres
genetic.
21. Depozite de reproducători — unităţi specializate în
creşterea şi întreţinerea reproducătorilor masculi, destinaţi
cu prioritate montei naturale dirijate şi efectuate sezonier,
în scopul recondiţionării şi folosirii economicoase pentru o
perioadă mai lungă.
22. Aditivi furajeri — ingrediente sau substanţe chimice
care se adaugă la sortimentele furajere de bază sau la o
parte din acestea, pe parcursul fluxului de fabricaţie a fura-
jelor combinate, cu scopul de a satisface unele cerinţe
specifice: profilaxia şi combaterea unor boli, stimularea rit-
mului de creştere şi a producţiei, corectarea gustului şi a
mirosului.
23. Premixtură furajeră — amestec uniform al uneia sau
mai multor ingrediente împreună cu un suport furajer.
24. Raţie — amestecul de nutreţuri în cantităţi măsura-
bile, ce urmează a fl consumat de un animal în 24 de ore,
respectând normele stabilite ştiinţific.
25. Normă — conţinutul în substanţe nutritive corelate
proporţional, care să asigure necesarul unui animal timp de
24 de ore, atât pentru întreţinerea funcţiilor vitale, cât şi
pentru elaborarea producţiei.
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
DECRET
pentru promulgarea Legii zootehniei
În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 99 alin. (1) din
Constituţia României,
Preşedintele României d e c r e t e a z ă :
Articol unic. — Se promulgă Legea zootehniei şi se dispune publicarea
acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU
Bucureşti, 15 ianuarie 2002.
Nr. 80.