Politia animalelor in Romania
POLITIA ANIMALELOR IN ROMANIA
CONSIDERENTE
Iată considerentele de la care am plecat în invitatia la Intâlnirea de lucru organizată de asociația noastra pe 17.08.2022.
Punem întrebări și oferim soluții.
1. PREAMBUL
Asociația "Cuțu, cutu" desfasoara actiuni de prevenire, educație și dialog. Încercăm să fim cu un pas înaintea problemelor căci adeseori am fost contactați pentru probleme cu animale, avem o anumita experiență in rezolvarea lor și oferim câteva solutii .
Cea mai des întâlnită problema este abandonarea animalelor. Impreună cu organizațiile pentru protectie și cu salvatorii de animale persoane fizice, am cerut public mereu autoritatilor combaterea abandonului animalelor de companie pe strada prin controlul sterilizarii cainilor cu proprietar. Aceasta este o obligație legală. In acest scop am cerut mereu înființarea departamentului Politia animalelor in cadrul Politiei Romane.
Asociatia "Cuțu, cutu" a organizat întâlniri de lucru între anii 2017 - 2020, intre organizațiile pentru protectia animalelor și autorități. Având propriul punct de vedere format în ani de activitate, doream sa cunoaștem și punctele de vedere ale autorităților pentru a înțelege mai bine de ce anumite cereri ale noastre catre stat, in special cele legate de combaterea abandonului, nu sunt ușor de implementat. Si să aflăm care sunt caile de rezolvare, după părerea lor. Am aflat multe aspecte pe care nu le știam și le-am "pus cap la cap" alaturi de experiență noastra, pentru a întrevedea mecanisme de rezolvare simple.
La toate întâlnirile de lucru am invitat și Poliția și am propus înființarea Poliției animalelor.
Am mai propus, aflând că o problema o constituie lipsa de personal, crearea unor echipe mixte, care sa meargă din poarta in poarta, și care să informeze ori să controleze proprietarii. Credem că am pus și noi "o cărămidă," la baza procedurilor ulterioare.
https://www.facebook.com/Asociatia-Cutu-cutu-Intalniri-de-lucru-10429271...
Cand s-a decis infiintarea Politiei animalelor, am luat parte activ in perioada premergatoare, cea a dezbaterii publice, aducandu-ne aportul la proiectul legislativ cu cateva propuneri, in cadrul unui grup care este activ și astăzi:
http://www.cutu-cutu.ro/content/propunerile-la-proiectul-oug-privind-m%C...
Poliția animalelor s-a înființat în cadrul Poliției Romane, in baza OUG 175/ 2020.
Considerăm înființarea de bun augur pentru animale.
Legea pentru protectia animalelor 205/2004 s-a modificat anul acesta, introducând competențele noi ale Poliției animalelor.
Intre 2020 - 2022 au existat anumite interacțiuni între organizațiile pentru protectia animalelor și Poliția animalelor, dar nu a existat un dialog susținut. Avem în vedere că a fost și perioada pandemiei, plina de restricții.
In acest răstimp de aproape doi ani inca nu a avut loc o întâlnire de lucru a Politiei animalelor cu organizațiile pentru protectia animalelor.
Înțelegând principalele rezolvări legale ale problemelor cu care ne confruntam, intelegand care sunt organele de control în funcție de situație, ințelegand care sunt limitele de competenta ale organelor de control, vom ajuta mai simplu animalele.
Cu ajutorul secțiilor de politie organizațiile pentru protectia animalelor, salvatorii de animale și cetățenii am rezolvat, in baza competențelor pe care Legea 205/2004 pentru protectia animalelor le conferă poliției, majoritatea cazurilor de rele tratamente și de cruzimi fata de animale.
Am rezolvat multe probleme specifice legate de rele tratamente fata de animale și cu sprijinul Politiei locale. In București Primăria Capitalei a creat in 2019 Serviciul Poliția Animalelor in cadrul PLMB- Poliția locală a Primariei Municipiului București.
Odată cu înființarea birourilor speciale pentru Poliția Animalelor in cadrul IGPR au apărut unele confuzii cu privire la adresarea solicitărilor, de tipul: "Sunam la 112 sau la Politia animalelor?"
Atât cetățenii martori oculari cat si salvatorii de animale persoane fizice si organizatiile pentru protectia animalelor, ar dori să înțeleagă mai bine funcționarea Poliției animalelor, denumirea popular cunoscuta.
2. PREZENTAREA NOILOR STRUCTURI ALE POLITIEI:
Noile structuri create sunt Direcția pentru Protecția Animalelor din cadrul IGPR, Serviciul pentru Protectia Animalelor București din cadrul Politiei Municipiului București și Biroul pentru Protectia Animalelor Ilfov din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Ilfov.
3. OBIECTIVE COMUNE
Combaterea abandonului animalelor cu stapan pe domeniul public, bunăstarea animalelor, combaterea relelor tratamente și a cruzimilor fata de animale sunt obiectivele comune.
Problemele Bucuresti -Ilfov se întrepătrund. București și Ilfov au de luat măsuri comune. Animalele sunt abandonate din București în Ilfov și invers. Zonele de predilecție pentru abandon sunt zonele limitrofe. Animalele circula si în căutare de hrană. Multe centre cu animale salvate ale organizațiilor din Bucuresti sunt amplasate pe raza județului Ilfov și desfășoară acțiuni de sterilizare în localitățile din acest județ. Si ele s-au intersectat pe parcursul activitatii cu Politia animalelor. Autoritățile din București și din Ilfov au derulat deja activități de responsabilizare comune precum Caravana Responsabilitatii, cu același flyer in primele luni. Ne leagă foarte multe și consideram că împreună, si nu în mod separat, putem ajuta mai multe animale.
4. CONTROLUL IN MASA AL STERILIZARII CAINILOR. AVERTISMENTE SI AMENZI
Până la sfârșitul lunii iulie noi aveam cunoștință că s-au dat cinci amenzi pentru nesterilizare din partea Poliției animalelor din cadrul Poliției locale (Primăria Generala), in baza OUG 155/2001, actualizata, art. 13 ^2. Patru amenzi au fost in valoare de 5000 lei si una de 10.000 lei. S-au emis pe numele ouunor persoane care aveau cățele fătate cu pui si cățele gestante.
In întâlnirea de lucru doream sa aflam dacă mai există și alte amenzi, aplicate strict pentru nesterilizare, de către secțiile de politie sau de către Poliția Animalelor din cadrul Poliției Naționale.
5. SESIZARI IN MASA VERSUS SESIZARI PUNCTUALE
Noi am aflat de la întâlnirile de lucru anterioare la care am avut invitați polițiști că "atunci când dorim sa existe un anumit control la o anumita persoana acasă, deținătoare de animale, este necesar să fie depusa o solicitare scrisa in atenția poliției". Cu acest aspect legal suntem de acord, dar sa fie depusa pentru cazurile izolate de rele tratamente și de cruzimi fata de animale pe care le întâlnim. Dar când toată lumea încalcă legea?! Cum procedam??
Când există o ilegalitate in masa și majoritatea cetățenilor încalcă legea, sesizările punctuale din partea asociațiilor pentru protectia animalelor și a tuturor cetățenilor interesați, nu pot fi o soluție!
Căci organizatiile și salvatorii sunt extrem de aglomerati cu numărul de animale salvate și nu se pot opri din activități vitale pentru a scrie reclamatii impotriva fiecarui cetățean dintre sutele de mii de cetățeni care nu și-au sterilizat câinii și au încălcat legea.
Deși era obligație legală din anul 2013, in baza art. 13 ^ 2 din OUG 155/2001 modificată, câinii din gospodărie nu sunt nici acum sterilizați, mai ales la tara.
Faptul că proprietarii nu și-au sterilizat câinii este binecunoscut de autoritati.
Care este soluția autorităților cu competențe de control ca sa meargă la absolut toți deținătorii de câini sa ii controleze dacă au sterilizat câinii?
Se pot autosesiza?
Este nevoie ca noi organizațiile să realizăm solicitări semnate colectiv prin care cerem controlul tuturor câinilor cu proprietar?
6. COLABORARE INTERINSTITUTIONALA
- Am observat necesitatea unei colaborări mai ample între secțiile de poliție și birourile de Poliția animalelor nou înființate. Polițiștii de sectie sunt cei "din prima linie". Ei au rezolvat cazurile cu animale de la emiterea Legii 205/2004 si pana la infiintarea Politiei Animalelor, care a preluat multe sarcini. Politistii de proximitate vin și acum la majoritatea urgentelor, la 112. De aceea pregătirea lor trebuie sa fie foarte buna in ceea ce privește cunoașterea legilor cu animale. Au nevoie de instruiri cu privire la proceduri, in funcție de nevoile etologice ale animalelor, și ca să cunoască mai bine legislația specifică referitoare la animale. Poate ca au fost, dar este necesar sa continue, "momentele protectiei animalelor" la sedintele periodice cand se intalnesc toti politistii, precum și seminarii distincte pe aceasta tema.
De asemenea, o colaborare mai strânsă a secțiilor de politie și a Poliției Animalelor cu Serviciul Informare și Relații Publice, din același sistem, ar duce la derularea unor campanii de informare în masă a proprietarilor de animale.
Responsabilizarea, prevenirea și schimbarea mentalității trebuie sa fie un efort continuu și o prioritate.
Educația proprietarilor prin informare continua este imperios necesar să fie realizată și sa fie considerata mai mult decat „Cenușăreasa” protecției animalelor. Consecințele dramatice ale lipsei de informare a cetatenilor se vad pretutindeni.
In ordine temporală, Poliția Animalelor Giurgiu a fost prima pe teren care a distribuit flyere in satele giurgiuvene: in 2020, in comuna Mihai Bravu. Prima acțiune informativ-educativa pentru proprietarii de câini!
In București și Ilfov, in 2021 si in 2022, Poliția Animalelor din cadrul Poliției Române a fost invitata pe teren la Caravana Responsabilitatii. In Bucuresti Caravana a fost inițiată de catre Primăria Capitalei. Politia animalelor din cadrul Politiei locale a participat exemplar la organizarea si derularea campaniei. Și organizația noastră a însoțit Caravana, respectiv, Poliția Animalelor (PLMB), politistii locali de la Ordine publică (PLMB), ASPA, Centrul Educational PROEDUS cu sute de voluntari, reprezentanti de la Politia Animalelor (Politia romana), politisti locali de sector, Centrul Teritorial Veterinar al Sectorului 2. Caravana Responsabilitatii a durat de anul trecut, din septembrie, și până anul acesta în aprilie. Am parcurs mii de case de la întreaga periferie și de pe zona de mijloc a Capitalei, bătând din poarta in poarta, discutând cu proprietarii de animale de companie, dând flyere, notând numărul animalelor și daca sunt sterilizate.
Aceasta acțiune este necesar sa se reia periodic. Este de mare impact. Efectele sale sunt extraordinare pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung. Cetățenii formați azi, își vor educa maine copiii în spiritul legilor și al protecției animalelor.
Acțiunea educativa din Bucuresti a demarat odata cu cea a Serviciului Protectia animalelor Consiliul Județean Ilfov și initial a fost același model de flyer.
Consiliul Judetean Ilfov a împărțit flyere in mai multe localități, anul trecut și anul acesta: in Domnești, in Dobroești, in Ganeasa, etc. In Ganeasa am mers si noi.
In țară s-a preluat acest model de caravana și de colaborare interinstitutionala și s-a aplicat cu succes in județele Brașov, Gorj, Iași, Arad si in altele.
Tara noastră este traversată de un suflu nou, odată cu acțiuni precum Caravana Responsabilitatii.
Apar zorii educației adevărate pentru domeniul protectia animalelor.
Daca alte județe au luat model de la noi, si noi putem importa modele de bune practici de la alte județe, la randul nostru.
7. ASPECTE LEGATE DE COMUNICARE SI DE EDUCATIE
Sunt necesare campanii de comunicare. Dorim acțiuni de responsabilizare și de prevenire.
Realizarea unor campanii de comunicare ale Poliției Animalelor ar diminua numărul de încălcări ale legii.
Campaniile ar trebui să înceapă cu mesaje tv si radio care se pot difuza gratuit la TVR și SRR, in baza art. 33, alin. 1, din Legea 205/2004.
De când s-a înființat Poliția animalelor in anul 2020, biroul de comunicare de la IGPR, de la Poliția Capitalei sau de la IPJ Ilfov, a realizat vreo campanie pentru protectia animalelor?
Cunoaștem faptul că în cadrul Poliției Romane campaniile de informare sunt realizate de departamentul pentru comunicare. Acesta realizează campanii pentru toate tipurile de activitate: de ordine publică, circulație, trafic de persoane, etc. Însă campaniile sporadice pentru animale duc doar la efectele pe care le vedem zi de zi: prea putina conștientizare, prea puține sterilizări, prea multe animale abandonate peste tot, fapte antisociale deosebit de grave, cu animale.
Noi cunoaștem faptul că în ultimii 3 ani s-a realizat o singura campanie a Poliției Romane pentru animale. Se numeste "Sesizeaza-ne abuzul asupra animalelor! Nu il distribui!". Iar continutul sau este urmatorul:
"Abuzul asupra animalelor este infractiune !!! Daca gasiti cazuri de acest gen pe internet, nu le distribuiti - imaginile afecteaza grav starea copiilor si a celorlalte persoane care le vizioneaza. Sesizati-ne pe www.politiaromana.ro . Adresele de contact ale unitatilor teritoriale de politie le gasiti aici: (urmeaza linkul)."
Mai exista și alte campanii asemanatoare ale Politiei Romane?
Un "PR pentru animale" este necesar in orice instituție cu animale.
Un comunicator prezent continuu si în biroul pentru Poliția animalelor „ar face minuni”. In termeni de management, ar însemna bani puțini pentru efecte uriașe: schimbarea mentalității.
Apreciem că pe pagina de FB a Poliției Române apar mereu situații cu animale, atât ca exemplu pozitiv, cât și ca anchete în derulare. Impactul postărilor este uriaș.
Campaniile realizate si derulate de autoritati pe rețelele de socializare proprii sunt diseminate de către protectia animalelor și de catre salvatorii de animale.
Este necesar ca secțiile de poliție, care interacționează intens cu cetatenii, sa aibă si flyere și afise cu extrase din legi pentru animale.
Dorim să ne alaturam si noi civic, cu organizatia, unor asemenea eforturi de constientizare in randul cetatenilor, si sa realizăm împreună acțiuni educative de prevenire.
8. IMAGINEA POLITIEI ANIMALELOR
Este un succes al statului român crearea Poliției Animalelor.
Politia animalelor este la primii pași de activitate și trebuie susținută.
Avem nevoie de acest serviciu specializat in probleme ale animalelor in cadrul Poliției Romane.
Este bine ca activitatea sa sa fie cat mai cunoscuta și vizibila. Altfel poate exista impresia „ca nu face nimic”, cum există astfel de numeroase aprecieri pe rețelele de socializare, multe venind de la salvatori de animale valoroși, care au așteptări foarte mari. Politia Animalelor cu siguranță își desfășoară activitatea corect. Insuficient, la cate cazuri cu animale sunt, dar, intr-o maniera cuprinzatoare.
O pagină de Facebook distinctă, a Poliției animalelor, ar clarifica multe întrebări, ar oglindi activitatea, ar prezenta elemente de legislație, ar putea avea concursuri interactive cu cetățenii gen „Proprietar informat”, statistici, sfaturi, etc. Dar este oare posibila? Instituția în sine are o pagina și exista rigoarea din sistem.
Intâlniri semestriale cu polițiștii de sectie, cu organizațiile pentru protecția animalelor, cu autorități din domeniul animalelor, ar eficientiza multe activități comune iar informația ar curge mai fluid.
9. RECONSIDERAREA PROPRIETARILOR
Câteva organizații care au refugii amplasate pe raza județului Ilfov au fost amendate anul acesta de către Poliția animalelor Ilfov cu sume mari pentru că nu dețineau anumite registre. Acestea ne-au mărturisit suparate că „ele, care au strâns de pe strada animale abandonate de proprietari, au fost amendate, in vreme ce pe proprietari nu îi controlează nimeni, nu ii amendează nimeni și pot abandona la nesfârșit animale”. Este necesar ca proprietarii sa fie reconsiderați și să li se dea locul care îl merită: primul. Informați și controlați, vor greși mult mai puțin, vor pune mult mai puțin viața animalelor lor în pericol, vor genera mult mai puține cheltuieli statului român prin abandon.
Ar trebui create posturi sau delegata măcar o persoana în cadrul fiecărei dintre aceste instituții, Poliția animalelor, ASPA, CJ Serviciul Protectia Animalelor Ilfov, care sa se ocupe special de proprietari. Astfel, ne vom ocupa de cauza și nu de efecte. Când avem o inundatie, oprim robinetul, respectiv, apa care ar putea să mai curga, nu salvăm apa căzută. Noi acum avem servicii de gestionare a câinilor fără stăpân care gestionează câinii abandonați („apa căzută”), dar nu avem servicii de gestionare a câinilor cu stăpân („apa care trebuie oprita”, „robinetul care trebuie închis”).
ASPA acorda proprietarilor mai multă atenție. Inca nu are posturi pentru aspecte legate de proprietari dar publica constant interviuri cu specialiști etologi, dresori, salvatori, care se adresează proprietarilor. Îi învață să depășească problemele cu animalele pentru a nu mai fi puși în situația să le cedeze masiv la adăpost sau sa le abandoneze.
ASPA deruleaza constant campanii pentru cainii si pisicile cu proprietar. Intre noiembrie 2021 si aprilie 2022 a pus la dispozitia proprietarilor bucuresteni 10.000 de sterilizari gratuite, de la bugetul local. Este o maniera responsabila de a controla problema cainilor fara stapan. Preventiv, sterilizand cainii cu stapan, proprietarii nu vor mai avea caini care fata necontrolat si nu vor mai pune pe strada produsii nedoriti.
10. COMBATEREA INMULTIRII CAINILOR SAMSARILOR SI A COMERTULUI NEGRU
Pe de o parte noi sterilizam câinii cu mari eforturi și cu sacrificii, pe de altă parte, samsarii împuiază ușor câini așa zis „de rasă”, fără drept de monta, și fac bani „la negru”. Aceasta industrie nefiscalizată, cu vânzare pe internet și în parcare, de multe ori punând pe piata produși consangvinizati, bolnavi, nereușiți, fara nerespectarea regulilor de monta, industrie exploatatoare, este cazul sa fie oprita.
11. DEMERSURI LEGISLATIVE NOI CARE SUNT NECESARE
- Primele și singurele sancțiuni din Romania pentru nesterilizare, de când s-a emis legea 258/2013 și până azi în 2022, despre care știm sigur că s-au dat, și care au fost publicate pe pagina institutiei, au fost aplicate de către Serviciul Poliția animalelor din cadrul Poliției locale Bucuresti -PLMB. Au fost deci patru amenzi de 5.000 și una de 10.000 lei, emise anul acesta pe numele unor proprietari prinsi cu pui ale unor catele fătate in gospodarie. Poate mai sunt amenzi date pe aceasta speta strict, si de catre alte autoritati care controleaza.
Credem că inițierea unui proiect legislativ care sa modifice cuantumul amenzilor pana la un cuantum corelat cu salariul minim și cu legislația europeană referitoare la amenzi, ar schimba configurația și ele ar deveni mult mai aplicabile, inclusiv în zonele rurale. Parlamentarii, polițiștii, veterinarii cu care am discutat la intalnirile de lucru sunt pentru reducerea amenzilor. Invocam Regulamentul UE Nr. 625/2017 privind controalele oficiale pentru a asigura aplicarea legislației și normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor. Si Regulamentul Comisiei Europene Nr. 882/2004 cu privire la sancțiuni. Conform reglementarilor UE, sancțiunile trebuie sa fie eficiente, proporționale și disuasive, raportat și la gravitate.
- Un alt proiect legislativ care se întrevede necesar este cel al modificării Normelor de aplicare la Legea 205/2004, modificată 2022. Sunt necesare dispoziții clare cu privire la ordinele de plasare. (In cat timp se emit din momentul cererii, măsuri de siguranță pentru evacuarea pisicilor- numai in transportoare, etc).
- Un proiect legislativ urgent este cel al obligativitatii sterilizării pisicilor cu proprietar. Numărul puilor abandonați este uriaș.
- Un proiect legislativ care sa reglementeze vânzările de câini și să reducă drastic vânzările ilegale este foarte necesar și așteptat de salvatorii de animale.
12. ELEMENTE DE PROCEDURA.
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face de către persoane împuternicite, potrivit atribuțiilor de serviciu, din cadrul MAI, ANSVSA și Poliția locală.
Se procedează diferit de la caz la caz, in funcție de speță, urgență și gravitate.
Asociația "Cuțu, cuțu" s-a implicat activ în rezolvarea multor probleme. Solicitarile au curs! Uneori s-au implicat alaturi de noi activiștii și cetatenii. Intrebări cu privire la procedură au apărut când am traversat anumite etape problematice.
La rândul lor, unele organizații cunosc o parte dintre proceduri, alte organizații cunosc o alta parte, în funcție de obiectul de activitate ales și de cazurile cu care s-au confruntat. Sunt organizații extrem de active care, din cauza activității de adăpostire, tratament și sterilizare, nu au mai reușit să se pună "la zi" cu legislația și cu competențele exacte ale autorităților din cadrul diferitelor instituții.
Avem multe întrebări.
O întâlnire de lucru ar clarifica.
Dacă ONG-urile și activiștii cunosc rezolvarea legală, pot la rândul lor sa consilieze adecvat sutele de persoane care solicita sprijinul.
UNDE RAPORTAM CRUZIMILE SI RELELE TRATAMENTE?
Pentru a raporta o cruzime fata de animale sunam la 112, realizăm o solicitare scrisa catre secția de poliție apropiata, sunam la Poliția animalelor și așteptăm să vina imediat sau realizăm o solicitare scrisa către Poliția animalelor ?
Când este necesar sa sunam la 112?
Unde raportăm relele tratamente?
Când ne adresam Poliției locale?
Când ne adresam DSVSA?
DSVSA poate da amenzi?
Care sunt contactele Politiei Animalelor din București și din Ilfov?
Prima tendință a tuturor martorilor este „sa cheme Politia animalelor” din cadrul Poliției Române. Exista insa posibilitatea de a interveni la toate cazurile? Ce trebuie să știe iubitorii de animale și cetatenii?
Caz: un salvator de câini a văzut în sectorul 6 câțiva pui de alaptat despărțiți de mama, într-o curte, in soare arzător. Cățelușa părea să fie încuiată in casa, căci se auzea dincolo de usa. A sunat la 112 și a cerut „să vina Poliția animalelor”. A așteptat câteva ore. Nu a venit nimeni. Aflând in rețeaua de salvatori că este posibil sa nu vina Poliția animalelor deoarece nu poate acoperi urgentele din oraș cu numărul mic de personal, salvatorul a sesizat ulterior celelalte autorități precum secția de poliție cea mai apropiata. A mai anuntat și Politia Animalelor din cadrul Primariei Capitalei, care a a venit la caz și a aplicat sancțiuni.
CUM PROCEDAM CAND PETITIILE INTAMPINA PROBLEME DE PROCESARE DIN PARTEA STATULUI?
Când riscăm amenda pentru că sunam la 112?
Ce facem in cazul in care dispecerii de la 112 nu au suficiente informații legale și induc reclamantul in eroare că nu se poate prelua cazul? Și că reclamantul riscă amenda. Deși animalul reprezintă clar o urgenta conform legii și viața sa este pusă în pericol.
Cum procedam când cazul nu este tratat corespunzător de către polițiștii de la secțiile de poliție?
Caz: O pisica era încuiată fara mâncare și apa intr-un apartament cu sigiliu aplicat de politie. Îi murise stapana. Când a venit ASPA sa o ia la adapost, era ascunsa. Impresia era că nu mai e nici un animal in casa. Însă salvatorii aveau bănuielile lor ... In loc sa faciliteze intrarea in casa a salvatorilor de animale veniti cu mâncare și apă, polițistul trimis de sectie prin 112 a ascultat la ușă și a spus: „Nu miauna, deci nu este nici o pisică!” Vecinii i-au dat dreptate. Până la urmă, după încă o săptămână de insistente, in care s-a sunat mult la secție, la 112 (care ne-a amenințat cu amenda), și s-a realizat și o solicitare scrisa întemeiată legal către secția de poliție, s-a permis de la sectie, sub controlul Direcției judiciare, amplasarea unei custi-capcana in casa. Pisica a fost prinsa in casa cu ajutorul cuștii-capcana. Peste 2 zile cand am intrat cu totii in apartament era prinsa in cusca-capcana... Pisicile nu miauna la ușă! Veterinarii știu, salvatorii știu, dar polițiștii nu au de unde să știe și nici nu pot invoca acest răspuns ca argument legal.
CAND SOLICITAM UN POLITIST AL ANIMALELOR CARE ESTE SI VETERINAR?
Când cerem sa vina la caz „un polițist al animalelor”, putem solicita să vina un polițist care să aibă si o pregătire veterinara? Care sa fie un medic veterinar incadrat ca polițist al animalelor prin concurs. Si care cunoaște necesarul si comportamentul animalelor pentru fiecare specie in parte (etologie).
Caz: Intr-o comuna vecina cu Bucuresti anul acesta petiționarul prezenta la poliție poze cu câinele vecinului si descria că lanțul parea mai mic de doi metri, că era legat direct de burta, ca erau pietroaie grele lângă cusca și lanțul se agata de ele, cainele parea nesterilizat și părea să aiba plagi pe corp. Avea ca mâncare paini aruncate, intregi și uscate. Nu i se dădea drumul din lanț niciodată. Lanțul era pozitionat langa fereastra petiționarului, care era deranjat și de latratul excesiv. Se pare ca latra din cauza tuturor acestor condiții necorespunzătoare de deținere. Pozele vorbeau de la sine. A trebuit ca petitionarul să depună mai mult de 5 reclamații scrise la poliția din localitate, la Poliția locală, la Poliția animalelor județeană Ilfov și să sune la 112, ca sa rezolve treptat și doar jumătate dintre probleme. Ca să fie mutat lanțul de la burta la gat, a trebuit să depună câteva petiții. Ca i se pună și o zgarda la gat, a trebuit să mai facă o petiție (căci lantul fusese legat direct de gât). Ca să fie sterilizata, a trebuit să mai depună o petitie. Singurele dovezi că animalul a fost sterilizat in urma petiției păreau să fie faptul că animalul a purtat guler de câini operați câteva zile și că un șofer cu o mașina mare i-a spus că „l-a transportat chiar el la sterilizare”. Era normal ca petitionarul să primească o copie după carnetul de sănătate atestand sterilizarea? Răspunsul final transmis de poliție a fost că animalul este acum și vaccinat. Totuși câinele nu a fost mutat de pe partea reclamantului, nu se știe dacă a fost deparazitat, nu au fost luate pietroaiele de care se agata și problema principală a reclamantului persista: câinele latră fara încetare. Nici nu se mai poate dormi la etaj. De bun simț ar fi fost ca proprietarului sa i se pună în vedere să strângă pietrele, să dea drumul periodic din lanț câinelui pentru asigura libertatea de mișcare și consumarea energiei vitale (conform legii 205/2004, "libertatea de miscare"), să îl deparaziteze și să îl mute de pe partea vecinului deranjat de latratul fara pauza. Vecinul a petitionat regulat dar multi alti vecini in locul sau și-ar fi pierdut răbdarea si ar fi putut da otrava, „terminand repede”, și pedepsind animalul pentru indolenta proprietarului și pentru răspunsurile doar pe jumătate mulțumitoare de la stat.
OFERIM ANIMALE SPRE ADOPTIE „PE INCREDERE” SAU CU CONTRACT DE ADOPTIE? CUM PROCEDAM CU DATELE GDPR?
Caz: un salvator de animale persoana fizica a tratat un pui de pisica de la bloc si a cheltuit multi bani. Când s-a vindecat l-a dat în adopție unui băiat de pe olx.ro care părea serios, însă fara contract de adopție. Înțelegerea verbala fusese ca puiul sa fie dat înapoi dacă nu se acomodează. Însă adoptatorul, vazand că puiul statea sub pat, și a doua zi, și a treia zi, sperios, in loc sa ii sara în brațe și să se joace cu el, l-a prins și l-a dat afara din casa. A abandonat puiul langa blocul sau fara a-l da înapoi salvatorului, conform înțelegerii. Nici măcar nu a anunțat telefonic. A mai adoptat un pui din alta parte si s-a afișat cu el pe Facebook, trezind bănuieli că nu il mai are pe primul. Singurul indiciu că adopția nu a reușit! Însă adoptatorul nu a vrut să mai răspundă la telefon. Nimeni nu avea adresa sa fizică. Se știa doar zona aproximativa in care locuiește, conform afirmațiilor sale anterioare. Puiul nu a mai fost găsit vreodată. Deși salvatorul a mers in zona descrisa zile in sir, l-a căutat, a pus anunturi, și a depus petiție la circa de poliție. Neexistand nici un indiciu asupra adresei, asupra numelui, adoptatorul stergandu-si și pagina de FB când a început conflictul, nu a putut fi depistat vreodată. Mult timp pierdut, o viață de animal cel mai probabil curmată mai repede în condițiile de existenta afara lângă bloc la vreun subsol și multă energie alocata fara nici un rezultat.
-. Este necesar sa introducem în lege obligativitatea încheierii unui contract de adopție atunci când oferim un animal de companie cuiva?
- Dam „pe încredere” sau cu contract?
- Cum rezolvam problema GDPR-ului când utilizam un contract de adopție, care solicita celor două părți date din cartea de identitate?
- Contractul de adopție semnat între două persoane fizice, are valabilitate?
- Este legal ca o persoana fizica nemembra intr-o organizatie să ofere animale spre adopție pe contractele de adopție ale unei organizații? „Pentru pentru a fi protejate mai bine animalele”, dar și pentru că „un contract încheiat cu o organizație ar avea valabilitate”?
ADRESAM O PETITIE MAI MULTOR AUTORITATI SIMULTAN?
Putem adresa petiția în același timp și secției de poliție și DSVSA, in baza legii 205/2004, art. 29?
O petiție o adresam și secției de poliție, si Poliției județene, și Poliției animalelor și Parchetului în același timp?
O petiție pentru rele tratamente o adresam secției de poliție și poliției locale în același timp?
Ne adresam și altor birouri din start, precum Biroul criminalistic sau Biroul judiciar, pentru mai multa operativitate, atunci când avem de salvat animale ale unor persoane decedate?
CE FACEM CAND RASPUNSUL POLITIEI ESTE NEMULTUMITOR?
- Ce facem când suntem nemulțumiți de răspunsul primit?
- Revenim cu solicitarea?
- La aceeasi autoritate?
- La autoritatea superioară ierarhic? De cate ori revenim?
- Modificam solicitarea?
DEPUNEREA UNEI PETITII
- Dam și telefoane după ce trimitem o solicitare scrisa? Pentru a se rezolva mai repede? Noi am rezolvat majoritatea cazurilor mai întâi depunand solicitarea scrisa și întemeiată legal și apoi dand telefoane, aratand si caracterul de urgenta.
- După trimiterea unei petiții, sunam să primim un număr de înregistrare? Sau el trebuie oferit automat de catre autoritățile care o primesc?
ORGANIZATIILE PENTRU PROTECTIA ANIMALELOR POT DEPUNE RECLAMATII IN LOCUL MARTORULUI? DAR IMPREUNA CU MARTORUL?
Dacă martorul la o cruzime este o persoana fizica care nu dorește să depuna petiție, pentru a nu suporta consecințele de la persoanele incriminate (precum vecinii), avem noi, organizațiile, calitatea legală de a trimite petiție in locul lui la poliție, deși nu suntem martori?
ORDINELE DE PLASARE IN ADAPOST
CAT DE REPEDE SE PUNE IN MISCARE ORDINUL DE PLASARE IN ADAPOST?
Legal, din momentul solicitării către politie, ordinul de plasare în adapost al unui animal, aflat fara mâncare, apa sau supus unui tratament violent, a cărui viață este în pericol de moarte, se emite In 24 ore? In câteva zile?
Art. 24 ^1, alin. (1) din Legea nr. 205/2004 precizează termenul „de indata”, fara a oferi detalii temporale cu privire la înțelesul cronologic precis al acestei expresii.
Uneori cererile noastre de plasare în adăpost se pun în mișcare imediat, altele, nu. Deși scriem in petitii că animalele sunt lipsite de apa și de mâncare, sau că pot fi (neavând date suficiente), și că moartea lor este problema de ore. Ce este de făcut?
Caz. La ultima solicitare pentru emiterea unui ordin de plasare în adăpost a unei pisici sperioase din Berceni, căreia i-a murit stăpâna in aprilie 2022, am așteptat o săptămână după trimiterea solicitării pentru ca ordinul de plasare în adăpost a pisicii sa fie emis de către politie. Și nu s-a emis. Apartamentul fusese sigilat. Suspiciunea era că una dintre pisicile proprietarei fusese încuiată fara mâncare și apă din greseala inainte de sigilare, căci nimeni dintre cunoscuti nu își aducea aminte daca ea a fost evacuată sau nu, si nici nu apărea afara lângă bloc. Fără telefoane suplimentare nu am fi reușit să intrăm în apartament. Când am intrat și am cautat-o, nu era. A apărut mult mai târziu, peste doua săptămâni, langa bloc. Am observat, in general, că fără telefoane suplimentare la cererea scrisa, ordinele de plasare nu se emit. Si că acest termenul legal numit în lege „de îndată”, nu se pune in mișcare rapid! Cele se întâmplă cu animalele care nu beneficiază de implicarea unei organizații care sa cunoasca legea? Probabil că „mor cu zile”. Dorim sa nu mai întâlnim asemenea situații. La aceasta ora apreciem că un sfert dintre apartamentele și casele din București și din Ilfov au pisici. Numărul lor este uriaș. De aceea este necesar să fim mai atenți la gestionarea lor în momentele critice pentru proprietar.
Alt caz. La o pisică închisă în casa fara mâncare și apă din sectorul 3, am așteptat câteva zile după ce am trimis solicitarea scrisa către poliție, fara a primi nici un răspuns. Proprietarul murise. Persoana care îngrijise proprietarul fusese internata și ea în spital inopinat. Mai repede a venit nepotul din Timisoara ca să deschida casa si sa dam mancare si apa pisicii, decât poliția din București!
ESTE OBLIGATORIE PREZENTA FIZICA A PETITIONARULUI LA POLITIE PENTRU A DA SI CU SUBSEMNATUL DUPA CE DEPUNE PETITIA?
Caz. Pentru inchiderea dosarului pentru situatia de mai sus, cand a venit nepotul din Timisoara si nu a venit politia din Bucuresti sa deschisa pisicii aflata de cateva zile fara mancare si apa, situatie pe care noi o sesizesem prin email politiei, am fost chemati totusi toti petitionarii petitiei colective, la politie, pentru a da cu subsemnatul si pentru a se inchide dosarul. Noua ne-a facut placere sa intalnim Politia animalelor, pe care o vedeam pentru prima data, insa pentru acest gen de cazuri este necesar ca petitionarii sa lipseasca de la serviciu, de la sterilizare sau de la adapost, pentru a ajunge la politie? Este strict necesara prezenta fizica a petitionarului la politie pentru a da o declaratie in vederea anchetarii si închiderii dosarului?
- Dar dacă reclamam un caz din alta localitate? Trebuie sa ne deplasam in acea localitate pentru a se închide dosarul, deși resursele financiare și de timp sunt limitate la toată lumea? De exemplu, am fost chemați din București pentru un caz reclamat care era la Câmpulung Muscel.
-UNDE SE TRIMITE SOLICITAREA PENTRU EMITEREA UNUI ORDIN DE PLASARE IN ADAPOST?
- Se solicita in scris către secția de poliție? Se cere la 112?
- La Biroul Criminalistic (in caz de decese)?
Caz: Intr-un caz de suicid in care fusese sigilat apartamentul, noi am sunat mai întâi la Biroul Criminalistic al Poliției Capitalei, care lăsase apropiaților numărul sau de contact. Doream să se emită ordinul de plasare în adapost a pisicii persoanei decedate, care nu era nicăieri ( langa bloc sau preluată de prieteni). Totuși, la acest număr nu a răspuns nimeni zile in sir. Abia atunci am îndreptat o solicitare identica scrisa către secția de poliție.
PISICI SPERIOASE SI ASCUNSE, INCUIATE FARA MANCARE SI APA IN APARTAMENTUL SIGILAT, CA URMARE A MORTII PROPRIETARULUI
In ultimii doi ani am realizat mai multe solicitări către Poliție, pentru emiterea unor ordine de plasare în adăpost a unor pisici fara mâncare și apa, cu stapan, sperioase. Multe pisici, spre deosebire de câini, sunt sperioase. O parte dintre ele, când stăpânul pățește ceva grav si intră persoane străine în casa, se ascund. De ex, se ascund când intră pompierii, ASPA, poliția, vecinii și necunoscuții. Astfel, se ingreunează salvarea lor. Exista chiar confuzia ca au sărit pe geam. Sau că au ieșit afară odată cu deschiderea cailor de acces pentru scoaterea stăpânilor. Sunt foarte multe asemenea situații cu pisici ascunse care par că nu sunt in casa. Am reușit să salvăm pisici sperioase ascunse in apartament care avea aplicat sigiliu pe ușă. Erau încuiate fara mâncare și apă chiar de către poliție! Sigiliul interzicea intrarea, fiind o ancheta in derulare cu privire la cauzele morții unei persoane din acea casa.
Caz: In Militari, la sfârșitul anului 2020 stăpâna in varsta a murit. Timp de o luna nimeni nu și-a dat seama. Peste o lună vecinii au fost alertati de miros. In casa cu ea fusese în tot acest timp o pisică. Timp de o luna, până la descoperirea cadavrului, aceasta nu a avut mâncare. A mâncat nasul stapanei (acesta era un indiciu). In baie era apa ramasa prin ligheane. Vecinii stiau că proprietara toata viața salvase pisici. A venit ASPA, nu a văzut nici un animal. Prinzatorii au spus că poate săriseră pe geam de la etajul 4 sau că poate ieșiseră odată cu ușile deschise de pompieri. O alta salvatoare de pisici cu experiență ne-a spus ca pisicile se ascund si că nu se aruncă pe geam, să căutăm bine in casa. Am cerut la 112 și la secția de poliție redeschiderea casei și amplasarea unei custi-capcana. Nu ni s-a permis timp de o săptămână. La 112 am fost amenințați că vom primi amenda daca mai sunam „deoarece Aspa nu găsise nici un animal înăuntru”. Acea pisica a stat ascunsa in casa inca timp de o săptămână. La un moment dat, politia a permis desigilarea usii. Am cautat-o împreună cu ASPA, care a fost chemata iar, dar nu am gasit-o niciunii. ASPA ne-a dat concursul de fiecare data când am solicitat sprijinul. Totuși, pisicile se ascund cu abilitate în cele mai mici unghere. Am insistat cu petițiile scrise la politie, argumentate etologic și legal, cerând si amplasarea unei custi-capcana. Ni s-a permis și după două zile am prins-o in acel apartament cu ajutorul custii- capcana! Acea pisica ar fi murit încuiată cu sigiliu pe ușă, dacă nu am fi fost experimentați și insistenți.
Caz: un tânăr a murit în Titan, in 2021, din cauza unei supradoze de droguri. Tânărul cu care consumase și care locuia cu el, a fost scos din apartament imediat, pentru câteva săptămâni, cat a durat ancheta. Apartamentul a fost sigilat. Pisica sa a rămas înăuntru. Șansa ca tânărul drogat rămas în viață să aiba un protector care a sunat la o organizație pentru protecția animalelor, a făcut ca pisica sa fie salvata. Căci noi am realizat o cerere de plasare în adăpost a pisicii încuiată fara mâncare și fără apă chiar de către poliție. In noaptea mortii tânărului, pisica se ascunsese de frica, atunci când au început să intre polițiștii și pompierii, care erau persoane străine pentru ea.
Ce inițiative de acte normative trebuie depuse pentru ca sa imbunateasca procedura și că pisicile sperioase și ascunse sa nu mai fie încuiate cu sigiliu, fara mâncare și apă?
- PISICI SPERIOASE INCUIATE FARA MANCARE SI APA, IN APARTAMENTUL SIGILILAT DIN CAUZA INTERNARII PROPRIETARULUI
Am intâlnit o situație în care stăpânul au fost luat inopinat la spital și în apartamentul încuiat și sigilat de politie au rămas câini, pisici și porumbei. Prinzatorii ASPA chemati și politistii nu au vazut toate animalele la prima intrare, cea când persoana a fost internată, din timpul nopții.
ASPA este prezenta la toate cazurile de acest gen cu animale, fiind chemată de politie. Cunoșteam persoana internata și ne-am interesat la spital direct câte animale are. Țineam legătură și cu ASPA. Am sesizat că mai rămăseseră multe animale în apartamentul încuiat și sigilat. Am realizat o petiție la secția de politie. După solicitarea noastră, ASPA a fost chemata de poliție a doua oară ca sa preia animalele ramase. A mai luat un câine și câteva pisici. Totuși a lăsat alte pisici și păsări în apartament, pe care nu le văzuse, fara mâncare și apa. A trebuit să reluăm solicitarea și ASPA a fost chemata și a treia oară! De aceasta dată, ni s-a permis accesul și nouă, căci noi aveam informații esențiale direct de la proprietarul internat, cu privire la numărul exact de animale. Am avut această răbdare și ne-am rugat mult de medici ca sa ne permită in final sa discutam direct cu bolnava. La a treia intervenție, au putut să fie prinse încă o parte dintre animale și celorlalte le-am lăsat mancare, apă și nisip pe termen lung. Însă, pentru aceasta, a fost nevoie deci de doua solicitări la secția de poliție! Căci la prima intrare în casa nu am fost chemați de fata desi am cerut expres in scris sa fim acolo. Animalele captive au ramas de fata cu poliția fara mâncare, apa și nisip, aspect foarte grav.
Ne întrebăm câte animale mor captive in casa când nu e nici o asociație care sa lupte pentru ele! Considerăm că trebuie optimizata procedura.
Este posibil ca autoritățile să fie dotate cu custi-capcana?
Dorim ca Poliția și ASPA sa emita ordine interne ca sa fie neapărat lăsată apa în vase mari acolo de tip ligheane, cratițe, găleți, unde se știe că locuiesc sau că locuiau iubitori sau mari salvatori de animale.
-EVACUAREA IN CUSTI A PISICILOR CAND MOARE PROPRIETARUL
Ce este de făcut pentru ca evacuarea pisicilor sa se realizeze în siguranță, doar in transportoare? Și pentru că apropiații să nu fie obligați ca să le preia printr-un „hei rup” , fara transportoare?
Caz petrecut anul acesta in Berceni. Stăpâna s-a sinucis. Pisicile sale au fost preluate de catre apropiați, dar fara cuști, de fata cu poliția. Sub impulsul momentului și al necesității sigilării proprietății in vederea anchetei, le-au luat în brate. Graba și lipsa cuștilor a dus la pierderea tuturor celor 5 pisici pe drum! Si chiar la moartea uneia dintre ele. Căci apropiații au luat pisicile în brațe și au ieșit cu ele din apartament. Pisicile au sărit din brațele lor până să ajungă la masini. Întâi se zbătuseră și ii zgâriasera. Fiind speriate nu au mai stat să fie prinse și au rămas pe străzi intervale de timp diferite. Pe una dintre cele cinci pisici au reperat-o repede afara, datorita culorii „albastre” (Albastru de Rusia). Deși făcuseră eforturi sa o prindă, pisica nu a stat. O furtuna venita in acea noapte și crengile doborate, au speriat-o. A sărit speriata dintre tufisuri in mijlocul strazii și a fost calcata de o mașina care trecea. Au gasit-o dimineața călcată. O alta pisica se ascunsese în mașina voluntarului care o luase și a rămas acolo timp de două zile. Acesta a crezut că fugise pe geamul mașinii și că era afara. Totul era cețos in amintirea sa datorita grabei cu care încercaseră să preia pisicile din casa pentru a se putea sigila. Întâmplător, a văzut pisica în mașină, mergând să caute altceva. Pisica ar fi putut muri în mașină, încuiată acolo fara apa și din cauza caldurii excesive. Cele 4 pisici rămase au fost prinse după eforturi multe și după mult timp pierdut. Dacă poliția ar fi cerut imperios ca evacuarea animalelor sa se realizeze în cuști și în condiții de siguranță pentru animale, cu proces verbal de predare-primire, nu ar fi fost aceste probleme. Graba de a sigila a pus animalele în pericol. Ce se poate face pentru a preveni următoarele situații asemănătoare? Putem sa lucram împreună sau ca doar ca poliția să realizeze singura un proiect de modificare a Normelor de aplicare a Legii Nr. 205/2004 privind ordinele de plasare a animalelor în adăpostul public, cuprinzând și articole privind evacuarea animalelor in siguranță?
- CE FACEM CAND NU NI SE PERMITE ACCESUL SA SALVAM ANIMALE DIN INCINTE
Alta dată, un punct termic din Berceni, in 2021, nu a permis unor salvatori de pisici sa salveze pisicile sperioase captive într-o fosa. Li se permisese accesul o singura data si pisicile au fugit de frica pe canalele din punctul termic. Au fost chemați pompierii, care nu le-au văzut. Când voluntarii au cerut accesul din nou, cu instrumente specializate de data aceasta (cusca-capcana), li s-a refuzat accesul de către punctul termic, pe motiv că ... nu ar fi pisici înăuntru, dacă nu se vad și pentru că „nu le-au văzut nici pompierii”. Intervenția asociației noastre, experimentata și cunoscatoare a legilor, a putut convinge lucrătorii și conducerea CET SUD, printr-o petiție scrisa argumentată, să permită accesul iar, dar nu într-un mod superficial, la modul că „animalul nu se vede” ci prin amplasarea unor cuști-capcana.
Care este procedura legală pentru a salva orice pisica captivă din întreprinderile care nu permit accesul, fara a depinde de prezenta unui ONG experimentat?
De multe ori, nici ONG-urile nu știu procedura, căci obiectul muncii lor poate fi altul, de pildă adăpostirea animalelor abandonate sau sterilizarea cu o clinica mobila.
- CARE ESTE PROCEDURA DE URGENTA IN BUCURESTI SI IN ILFOV PENTRU CAINII CU STAPAN CARE MUSCA PROPRIETARII SI PE CARE ACESTIA VOR SA II CEDEZE LA ADAPOST?
Proprietarul suna la 112? Câinele poate fi preluat la orice ora, chiar și noaptea și în weekend? Mulți proprietari sunt tentați in lipsa de alternative rapide să îi omoare.
Exista locuri suficiente pentru ei în adăposturile de stat? Au condiții sigure sanitar veterinare și nu se îmbolnăvesc de boli transmisibile de la alți câini cazați? Medicii veterinari de la cabinetele veterinare au voie sa ii eutanasieze la cererea proprietarului doar pentru că au mușcat deși sunt clinic sănătoși?
Anul acesta avem cunoștință că un câine din cartierul Andronache și unul din cartierul Sabareni au fost duși la eutanasie la cabinetul veterinar apropiat, pentru că au muscat stăpânii. Ambii stăpâni spuneau că sunt „iubitori de animale” și doreau un alt câine în loc!
- CARE ESTE PROCEDURA PENTRU BUCURESTI SI PENTRU JUDETUL ILFOV PENTRU PRELUAREA IN REGIM DE URGENTA IN ADAPOSTUL PUBLIC A UNOR CAINI CARE PARASESC CONSTANT PROPRIETATEA SI PROVOACA DAUNE VECINILOR, FIIND AMENINTATI DE CATRE ACESTIA CU UCIDEREA?
Un cetățean de lângă București ne-a sunat anul acesta că vecinul său, stăpânul a doi câini, este un medic din București. Acesta vine doar o data pe saptamana la ei. Câinii ieșeau mereu de pe proprietate prin gardul stricat și omorau găinile vecinilor. Probabil le era foame. Era posibil și să fie doar câini fără stapan aciuati insa. Informațiile erau putine. Era sâmbătă. Vecinii ceilalți ar fi vrut să îi omoare, supărați pentru găinile omorate. Noi nu am găsit unde sa fie duși acești câini rapid. Unul era husky. Toate adăposturile private contactate erau pline. Nimeni nu avea telefonul proprietarului.
Exista si in judetul Ilfov un număr de stat pentru urgente, personal calificat dispus să ridice câinii la orice oră și un adăpost cu locuri disponibile? In București trebuie sunat la 112 sau la ASPA pentru asemenea cazuri? Seara, noaptea, in weekend și de sărbători cum se procedeaza?
CUM OPRIM SI CUM SANCTIONAM OTRAVIREA A MII DE PISICI DE LA BLOCURI?
- Cum oprim otrăvirea in masa a pisicilor de la blocuri de către asociațiile de proprietari, ca metoda de control a numărului pisicilor?
Acesta este un fenomen ascuns, rapid, iar otrăvitorii care lucrează adesea în echipa compusa din conducere și din femeia de serviciu, nu pot fi prinsi.
- Cum oprim asociațiile de proprietari „ca sa se gospodărească” altfel? Și să sterilizeze pisicile, in loc sa le otraveasca?
Otrăvirea este ilegala și este un flagel ascuns care omoară anual in București, după estimările noastre, mii de pisici, într-un prognostic optimist. Însă este posibil, într-un prognostic real, să fie vorba chiar despre zeci de mii de pisici otravite anual, ținând cont de numărul de blocuri din Capitală. Pisicile fata de trei ori pe an. Mai mult de jumatate dintre ele nu pot fi prinse ușor. Asociațiile nu mai vor pisici în subsol, asociindu-le cu puricii și cu alte inconveniente. Aproximativ de la 5 pisici în sus, aciuate pe lângă bloc, incep sa le otraveasca.
- Cum se poate stopa procurarea otrăvii care omoară la negru, în rețea și de pe internet?
Se cumpără in general otrava care ucide instantaneu și care permite asociației de proprietari strângerea cu grija imediat a cadavrelor și nedepistarea criminalilor.
- Pot fi realizate acțiuni de constientizare la asociațiile de proprietari? Este posibil ca Poliția animalelor sa realizeze o informare scurta pe care să o transmită în rețeaua e-bloc cu privire la existența legilor care pedepsesc otrăvirea? Și să prezinte modalitatea legală de a gestiona pisicile blocului, prin sterilizare și adopție?
- Pot fi realizate controale, mergând pe firul vânzării ilegale de otrava de pe internet și prin filiere?
- Cum se pot pune în mișcare asemenea acțiuni? Este nevoie de o solicitare comuna a noastră a organizațiilor către Poliția Animalelor?
Din cauza vecinătății vor exista puține reclamații punctuale, martorii temandu-se de represalii.
Caz: o salvatoare de animale din Berceni a dat la stăpân în jur de 50 de pisici de la blocul sau. A sterilizat toate pisicile care au putut fi prinse. Asociația de proprietari a otrăvit restul pisicilor de la bloc, cu toate acestea, in ciuda eforturilor uriașe de salvare! După otrăvire, salvatoarea ne-a sesizat pe noi și noi l-am contactat pe președintele blocului. Acesta a răspuns suparat că „salvatoarea nu l-a ajutat sa aduca cadavrele pisicilor din subsol la suprafață”. Aceasta era problema sa! Nu că a încălcat legea, fiind pasibil de închisoare. Conducerea asociaților de proprietari nu cunoaște legea! Cum am putea sa o informam?
Salvatoarea nu a depus cerere împotriva președintelui în cauză, deoarece s-a temut. Majoritatea salvatorilor de animale nici nu vor depune o reclamatie împotriva vecinilor lor. Fiind o problema in masa, ea se rezolva prin acțiuni pentru masa, și nu prin reclamații punctuale, mai ales că otrăvitorii strâng imediat cadavrele, isi ascund faptele, lucrează în echipă, utilizează otrăvuri rapide și nu pot fi depistați, reclamația rămânând „fara autor cunoscut”.
IMPLUSIONAREA ACTIVITATII DE PETITIONARE
- Politia poate posta câteva modele de petiție pe site-ul sau?
- Poate oferi un mini ghid pe baza întrebărilor expuse în anexa?
- Cum putem impulsiona activitatea de sesizare a persoanelor care intalnesc cazuri de cruzimi contra animalelor și rele tratamente, căci ezita de teama represaliilor?
Caz. Un caz „strigător la cer” a fost acela în care reclamanta la poliție a unor condiții de la un centru de gestionare a câinilor fără stăpân, a fost sunata în aceeași zi a depunerii petitiei chiar... de către directorul acelui centru de gestionare a câinilor fără stăpân reclamat. Si amenințată că, din cauza reclamației, nu va mai putea adopta nici un câine vreodată din centru! In câteva ore informația secreta din reclamație fusese transmisă ilegal acelui director reclamat de către persoane din poliție.
- Ce încredere putem avea în autorități când depunem o reclamație scrisa?
- Cât de protejați suntem de persoanele reclamate atunci când depunem o petitie?
ANGAJARI LA POLITIA ANIMALELOR DIN SURSA EXTERNA
- Se fac angajări din sursa externă la Poliția animalelor?
- Li se oferă o șansă și unor oameni foarte dedicați precum sunt salvatorii de animale, dar fara studii veterinare, ci cu alte studii, ca să lucreze la Poliția animalelor?
- Unde pot urmări eventuale anunțuri?
- Putem depune din timp o solicitare la Resurse umane pentru a fi anunțați despre eventualitatea unor concursuri?
CONCLUZIE
Adresam multumiri pentru implicarea salvatoare in multe cazuri disperate.
Autoritățile cu competențe de control au rol-cheie.
Acolo unde sunt inca probleme, dorim să construim.
Am prezentat câteva cazuri, cu rol de exemplificare, pentru a se vedea cum arată situația și din punctul nostru de vedere. Și pentru ca aceste cazuri sa fie cunoscute si să se ia măsuri pentru a nu se repeta.
Lista lor e lunga.
Fiecare autoritate și fiecare salvator de animale are o alta lista.
Înțelegând principalele rezolvări legale ale problemelor comune cu care ne confruntam, vom ajuta mai ușor și mai multe animale.
O singura întâlnire de lucru nu va putea, mai mult ca sigur, sa acopere întreaga cazuistica.
Acesta prima întâlnire ar clarifica multe aspecte de interes comun și daca va reliefa necesitatea creării unui Grup de lucru cu întâlniri periodice, îl vom crea.
Dialogul poate rezolva probleme.
Dialogul creează punți.
Dialogul reprezintă cheia unor transformari.
Președinte Marcela Pîslă,
0741508632, 0766251158,
asociatia_cutu_cutu3@yahoo.com ,
07.09.2022
___________________________________________________
LEGEA POATE PEDEPSI TOATE PERSOANELE CARE
FAC RAU ANIMALELOR
LEGEA este cea care poate pedepsi pe toti cei care fac rau animalelor. Cu conditia ca ea sa fie cunoscuta si aplicata de cei curajosi prin depunerea unei reclamatii.
Legea 205/2004 actualizata 2022 si Normele de aplicare ale acesteia din 2008 asigura cadrul legal de combatere a "relelor tratamente" si "cruzimilor asupra animalelor".
Legea invita pe fiecare cetatean sa depuna o cerere la DSVSA si una la politia pe raza careia s-a desfasurat fapta si sa ia un nr de inregistrare. Intr-o luna de la data depunerii cererii, un medic si un politist vor investiga cazul si vor trimite raspuns cetatateanului acasa.